15.Sperante distruse

275 25 7
                                    

*Inainte sa va spun ce am de spus,vreau sa va rog sa nu ma omorati dupa ce cititi capitolul asta :))

Acum...

Va multumesc enorm pentru cele 5k de vizualizari!Nu credeam ca voi ajunge la atat de multe cu aceasta carte,si va multumesc enorm de mult,sunteti geniali.Va multumesc pentru toate vot-urile si comentariile care ma motiveaza sa scriu mai departe.

Deasemenea va astept parerile si pentru acest capitol,sper sa va placa <3 Capitol necorectat *

In dimineata asta m-am trezit un un zambet micut pe buze.M-am intins in pat ca o clatita in tigaie,bucurandu-ma razele minunate de soare ce intrau prin geamul din camera mea.Se pare ca uitasem sa trag perdeaua aseara dar nu imi pare rau.M-am lasat din nou moale in asternuturi,in mintea mea fiind o singura persoana:Alexander.Dupa noaptea trecuta imi simteam corpul aproape axplodand de fericire si nerabdare.Stomacul meu era impanzit de usoare gadilaturi,probabil vestitii fluturasi in stomac.Nu imi puteam sterge deasemenea micul zambet de pe buzele mele.

Fara sa imi dau seama doua degete mi-au zburat pe buze.Si acum ii simteam presiunea delicata e buzelor lui peste ale mele,si acum ca ma gandeam la asta incepusera sa ma furnice.

Am aruncat o privire asupra ceasului electric de pe noptiera de langa pat si am vazut ca era ora opt si ceva.Am oftat,gandindu-ma ca unchiul din nou nu a venit sa ma trezeasca.Nu prea l-am mai vazut,din cauza ca era plecat mereu,dar parca si el incerca sa ma evite.

Nici nu ma mira.Minciuna nascocita de Lucia l-a convins ca sunt o nebuna.Jur ca nu am avut intentia sa o lovesc nici un moment,desi mintea mea era o zarva totala,nu m-am gandit nici o secunda sa o lovesc,pe ea si mai ales pe copil.

Zece minute mai tarziu ieseam din dus,inviorata.Alesesem sa port niste blugi negri,un tricou negru si niste tenesi in picioare.Parul il lasasem liber si m-am hotarat sa nu ma machiez azi.

Am coborat scarile avand acelasi zambet pe fata.Speram sa il vad pe Alexander in bucatarie dar in schimb,era unchiul.Am inghitit in sec.Parca nu il vazusem de ani,era cu spatele la mine,langa bufet,cautand ceva.Am inaintat in bucatarie si imediat ce m-a simtit s-a intors.Ma asteptam sa primesc o privire neutra,in schimb,ochii lui se luminara si un zambet cald ii aparu pe fata.

-Buna dimineata,Tara!Spun el si ma trage intr-o imbratisare.Nu am putut raspunde din cauza uimirii.Ramasesem stana de piatra,stand cu mainile pe langa mine.Nu ma asteptam la asta,acum cateva zile ma privea fara nici o expresie,sa nu mai spun de cearta noastra de atunci in care ajunsese sa ridice tonul la mine.

Vazand ca nu ii raspund se trase inapoi.

-Ce ai,Tara?Ma intreba,ingrijorarea ii era prezenta in voce.

-Credeam ca esti suparat pe mine.Mormai uitandu-ma la el.Ochii lui se umplura de intelegere imediat.Ofta si isi scarpina ceafa agitat.

-Uite ce e,Tara...mi-am dat seama zilele astea ca am fost prea dur cu tine.Nu am vrut nici o secunda sa tip la tine,sau sa ma cert cu tine.Dar Lucia e sotia mea,care in curand imi va darui un copil-un zambet fericit i se aseza pe buze-si vreau sa ii protejez de orice.

-Dar unchiule,nu am...

-Nu mai conteaza Tara.Ce a fost a fost.Mama ta mereu imi spunea ca trebuie sa ierti persoanele la care tii,pentru ca atunci cand le vei indeparta vei ramane singur,si are dreptate.Nu vreau sa te indepartez de mine,nici nu stii cat de fericit am fost cand am aflat ca vii aici,toti am fost.Esti nepoata mea draga si frumoasa,cand ma uit la tine o vad exact pe sora mea,nici nu cred ca iti dai seama cat de mult ii semeni.Imi spuse cu un zambet trist pe buze.

Am zambit si eu trist.Multa lume mi-a spus ca seman cu mama,si eram asa fericita cand auzeam asta.

-Vreau sa lasam in urma tot ce a fost.Am aprobat zambind din cap,apoi m-a tras in alta imbratisare,dar de data asta mi-am incolacit si eu bratele dupa gatul lui.

-Multumesc!I-am soptit zambind.

-Si lui Alexander sa ii multumesti,el mi-a deschis ochii.Imi spunea si raman uimita pentru a doua oara in ziua aia.Vorbisera despre mine?Dar cand?Am lasat gandurile deoaparte si m-am bucurat mai departe de imbratisarea asta.

L-am vazut pe Alexander in curte,tesalandu-l pe Asztec.Era cu spatele la mine,deci puteam sa ii admir muschii spatelui,de fiecare data cand ridica mana.O idee imi veni in minte,amintindu-mi cat de mult imi placea asta cand eram mica.Am inceput sa alerg spre el,pasii mei auzindu-se zgomotos in pietrisul ce acoperea intreaga curte din spate.

Din cauza zgomotului Alexander se intoarse confuz,insa cand ma vazu un zambet larg ii aparu pe buze si isi deschise bratele.Am ras si m-am aruncat fericita in bratele lui.Mainile lui mari imi inconjurara spatele micut,strangandu-ma tare la piep.

-Hm...credeai ca ma sperii?Vocea lui joasa si ragusita imi dadu fiori.

-Mda,cam asa ceva.Rad si ma lasa jos.Ochii nostrii se intalnesc si zambim amandoi.

-Cum ai dormit?

-Bine.Um...iti multumesc pentru ca ai vorbit cu unchiul.Ne-am impacat.Ii spun si ii zambesc dulce,el facand la fel,facand ca picioarele mele sa se inmoaie.

-M-am simtit vinovat pentru ca nu te-am ajutat,si m-am gandit sa fac si eu macar atat.Ochii lui negrii straluceau atat de tare in lumina soarelui,si fara sa vreau ochii mi-au cazut pe buzele lui trandafirii.Cand am revenit la ochii lui,l-am gasit si pe el interesat de buzele mele.

Ochii lui m-au privit rugatori si am simtit cum pulsul o i-a la goana.Am aprobat incet,inghitind in sec.I-am simtit mainile prinzandu-ma de talie si m-a lipit de el.Mi-a ridicat capul cu doua degete,moment in care buzele lui le-au prins pe ale mele.Cand a vazut ca ii raspund m-a strans si mai tare la pieptul sau.Din nou,corpul imi exploda de fericire si abia acum mi-am dat seama ca asteptasem asta atat de mult.Mainile lui se plimbau pe spatele meu in timp ce mainile mele erau asezate pe ceafa lui,tragand usor de parul lui scurt si negru.

Nu imi doream ca momentul asta sa se termine vreodata.

*

Nu aveam stare.Dupa ce mi-am petrecut doua ore intregi stand in camera mea citind o carte pe care o luasem din biblioteca din sufragerie,imi simteam ochii impaienjenati,plus ca imi era foame.Am coborat incet din apt,aruncand cartea inapoi in pat.Mi-am frecat ochii si am vazut ca afara incepuse sa se intunece.

Aveam de gand sa merg sa o vad pe Scarlett.Nu am vazut-o deloc azi.In bucatarie si sufragerie nu era nimeni,si inainte sa ies mi-am pus un pahar cu apa.In timp ce sorbeam incet din el am vazut pe geam o masina straina,parcata in fata portilor principale.M-am incruntat si am lasat paharul pe jumatate plin acum pe blatul negru de bucatarie si am iesit afara.

Dar mai bine nu o faceam.

Am simtit un junghi un inima si ochii mi s-au umplut imediat de lacrimi.

Langa masina alba parcata perfect in fata portilor,statea Alexander si o fata...sarutandu-se.

Am fost jucata pe degete...

MostenitoareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum