Consolându-se Cu Existenţa

Capitolul 9

HOPE POV.

Stau in pat incercand sa inteleg ceea ce tocmai s-a inamplat.Nu stiu de ce am acceptat sau de ce am plecat, dar nu ma simt deloc bine.

Telefonul imi suna, iar eu ma intind pentru a vedea numele apelantului.

"Cabinet psiholog"

O nu, nu ii voi raspunde. Nu vrequ sa vorbesc. Nici nu cred ca pot vorbi.

Insa inima mea imi controleaza membrele si ajung cu telefonul in mana raspunzand:

-Da...?

Vocea mea se aude ciudat si ma simt penibil ca am raspuns.

-Hope? Raspunde vocea pe care am auzit-o acum jumatate de ora. Si vocea lui este schimbata. Imi dau seama dupa tonul lui ca ii pare rau pentru ceea ce s-a intamplat intre noi.

-Eu sunt. Zic timida.

-Imi pare sincer rau pentru ceea ce s-a intamplat intre noi...azi dimineata. Te rog sa nu fugi de mine. Nu sunt asa de obicei. Iarta-ma, te rog!

Nu stiu ce sa-i spun si astept ca el sa mai zica ceva, dar speranta mi se pierde cand in linistea se asterne si imi pot auzi inima.

-Nu...adica nu trebuia sa ma port asa. Imi pare rau.

Telefonul il inchid brusc exact atunci cand el scoate un sunet ca si cum ar fi vrut sa zica ceva si pentru un moment regret faptul ca nu l-am ascultat in continuare.

Dustin POV.

A intrerupt brusc apelul si nu am apucat sa-i spun ca eu am sarutat-o pentru ca simt ceva pentru ea. Pentru ca o plac. O plac mai mult decat pe oricare alta fata pe care am cunoscut-o pana acum.

Rowen m-a sfatuit sa ii las putin spatiu pana se mai aranjeaza lucrurile intre noi. Dar si el si eu stim ca nu se vor rezolva singure problemele dintre noi.

Telefonul meu suna, dar uitandu-ma la numele apelandului imi dau seama ca nu e ea. Il las sa sune si ma indrept catre baie. Trebuie sa fac un dus. A fost o zi lunga si nu vreau decat sa scap de stresul acumulat azi.

____________
_______________________
_______________________________

Deci o sa mai postez saptamana asta, e scurt capitolul. Nu am avut inspiratie. L-am pus doar pentru ca asa a vrut cineva (The_Photograph m-a amenintat).