Anonimul Kirei

*Capitolul 13. El e aici.*

Mereu trebuie să ne gândim înainte de a face ceva, să recapitulăm fiecare fapt şi să avem grijă cum acționăm. Ne trebuie timp să gândim ceea ce e bine, sa ne gândim la ceilalți. Uneori să film şi egoişti, să ne gândim doar la noi! Nu te ruga niciodată de nimeni să te iubescă, să-ți vorbească, să rămână, să te privească aşa cum o făcea cândva, lasa-l sa faca ceea ce crede el ca bine, nu il presa cu alegeri bune.
Nu aştepta pe nimnei! Cunoaste, iubeste..alte persoane, oferă iubirea şi afecțiunea ta celor ce merită, nu ii lasă pe ceilalti sa isi bata joc de tine!
Nu ierta orice, vei suferii. Nu, nu acum, dar mai tarziu amintirile vor navali pesete tine si vei regreta orice lacrima, stare sau pesoană pe care ai cunoscut-o, te rog, nu ierta!

Luca făcea clătite. Felul în care le făcea îl dădea de gol că nu se pricepe.
E atat de dragut, parul lui era creț aşezat uşor pe pielea catifelata a fetii lui, l-as privi mereu , l-as asculta si mi-as petrece mereu timpul aici, cu el.
E atat de dragut si copilaros, nu il cunosc bine.. pana acum am cunoscut partea cea mai importanta, partea care m-a facut sa il iubesc.
-Te-am trezit?
-Aa, nu. Era si timpul sa ma trezesc.
M-a luat in brate, simteam cat de mult ii pasa, simteam ca si el isi doreste la fel de mult ca si mine sa nu imi dea drumul, sa ramanem asa mereu.
-Luca? Clatitele.
În bucatarie au rasunat rasete noastre hazlii , se vedea cat de bine ne simteam impreuna, se vedeau si sentimentele.

-Aseaza-te!
Am luat loc la masa urmata Luca care mi-a intins o farfurie cu clatite si un pafara de suc.
Am mancat impreuna, alintandu-ne ca niste copii. Dupa ce am terminat am insistat sa spal eu vasele dar degeaba, a insistat pana am cedat.
-Ce faci azi?
-Nu stiu. Vreau sa ies putin, tu?
-Vrei sa vin cu tine? Vroiam sa ma duc la scoala. Kira, vreau sa imi promiti ca vei continua scoala.
-Promitt! Daca ai timp vina cu mine.
-Da, dupa ce vin de la scoala , trebuie sa semnez cateva chestii.
-Ok. Iti multumesc pentru tot! Promit ca nu voi sta mult.
-Cum sa spui asta? Eu vreau sa imi petrec timpul cu tine, iar tu trebuie sa stai aici cu mine.
-Multumesc mult!

Luca mi-a aratat "camera mea" si m-am dus pentru a imi aseaza lucrurile, apoi am facut un duş.

Luca a plecat la scoala, l-am rugat sa ma lase singura putin apoi sa ne intalnim.

Am venit in parc, in locul in care am primit primul trandafir, loc in care a inceput o poveste la fel de anonima ca si el. Nu stiu ce simt, dar vreau sa il vad, macar odata. Toti trandafirii pe care mi i-a dat inca ii am, i-am pus intr-o cutie si imi voi aduce mereu aminte de el. As fi vrut să ne cunoastem altfel, sa imi dea sansa de al descoperii treptat, sa avem emotii cand vorbim.. dar noi nici nu vorbim. Probabil nu e asa cum am crezut, defapt eu nu stiu ce cred.
Micuța mea recapitulare a fost întrerupta de vibratiile telefonului meu.

"Mi-ai luat-o înainte. Eu vin în fiecare zi pe acea bancă, stau , ma uit în gol si inca iti simt parfum, mirosul parului, te simt pe tine! Vreau să le simt iar şi iar, dar nu asa, nu pe ascuns. Promit că voi veni, eu sunt aici!! Niciodata nu ti se va intampla ceva rau, nu voi permite asta. In seara asta ne vedem, iubire!"

Aveam impresia ca bataile inimii mele sunt auzite de toti cei aflati in parc.
In seara asta?

Mi-am deschis geanta si mi-am scos pixul si carnetelul meu cu foi roz.

"Nu ştiu ce să cred, trec prin momente groaznice, am impresia ca doar tu imi poti alina durerea, chiar si cu un simpul mesaj. Vom juca la fel, cu bilete si alte chestii, e dragut dar si dureros. Te astept, vreau sa imi fi alturi, sa vii si sa ai grija tu de mine, iubire! Multumesc!"

Mi-am luat geanta , m-am ridicat de pe banca si am inceput sa imi misc usor corpul prin cramezile de frunze multicolore. Vantul le misca usor scoțând sunete care ma linisteau.

Nu am vrut sa mai stau sau il astept pe Luca asa ca am plecat acasa.

***
Dupa o certa cu Luca si multe chestii nepotrivite pe care ni le-am reprosat, dupa muulte insistari de a parasi casa.. a plecat el. Nu pot accepta asta dar m-a incuit in casa pentru a fi sigur ca sunt bine.
Am facut un dus apoi m-am imbarcat cu pijamalele mele preferate.
Oricat as incerca sa dorm ma gandesc la diferite chestii, unele placut si altele pe care speram ca l-am uitat.
In timp ce ma gandeam la totate chestiile asta am fost intrerupta de zgomotul din sufragerie. Primul lucuru la care m-am gandit a fost ca al meu partener posesiv de aprtament a consumat alcool si s-a hotarat sa bem impreuna.
M-am ridicat din pat si am pastit incet pe parchetul camerei mele pana in sufragerie.
In fata marelui geamului se afla un timp , avea cam 1,80, brunet, cu un par ciufulit si dragut , corpul lui arata destul de bine, era imbrat in negru si cu siguranta nu e Luca. Cu cat as vrea sa il vad nu se intoarce si asta ma faci si mai curioasa sa imi aflu micul Anonim.
-Iti place sa jucam asa?
-Vezi , ingeras? Nu ai spus tu ca asa vom juca, ca e mai dulce?
-In cazul in care nu ai vazut bine era si un "dureros", intelegi?
-Iubirea nu doare, Ştrumf.
Corpul bine lucrat al ingerasul meu s-a intos usor facandu-ma sa respir din ce in ce mai tare de nerabdare...