Ceasul mortii

Casa sinistra

       Nu imi vine sa cred ca parintii mei chiar au acceptat sa plecam din Korea . M-au obligat sa imi parasesc toti prietenii, mai ales pe iubitul meu Lyong . Dupa o lunga cearta cu ai mei realizez ca nu am nicio sansa si o sa ma " supun" acestei plecari. Dar nu o sa tac ! O sa ii fac sa le para rau ca am plecat din locul in care m-am nascut. Nu inteleg de ce ar trebuii sa ne mutam..Am ajuns in Marea Britanie. Un oras la fel de banal ca alte orase. In momentul asta nu ma bine dispune absolut nimic.

        Am ajuns si la casa care au cumparat-o, sa fiu sincera imi sa o senzatie neplacuta, si pare cam sinistra chiar daca razele soarelui sunt deasupra ei. Pe dinafara pare o casa mare , presupun ca asa e si in intrerior, dar sa nu uita ca si interiorul cred ca e tot la fel de sinistru.

       - Jimin , draga mea imi pare rau ca ne-am mutat asa fara nicio explicatie dar o sa vezi ca o sa fie bine si aici.

       - Da mama , cum zici tu. Eu si asa nu contez deloc in familia asta, parerea mea nu conteaza deloc. Ne mutam asa fara a mai conta sentimentele altor persoane.

        - Sa sti ...

        - Nu mai conteaza ~i-o tai eu repede ~ , ma duc sus sa despachetez.

        Casa in interior era putin cam veche. Multe tablouri din acelea sinistre si ciudate cum vezi in filmele de groaza, brrrrr mi se face pielea de gaina. Camera mea era fara pic de culoare , iti dadea o stare monotona , taindu-ti tot cheful de viata. Seara inainte de culcare m-am pus in pat cu gandul de a sta pe laptop sa ascult muzica si sa vorbesc cu prietenii mei. Nu apuc bine sa-l deschid ca lumina veiozei incepe sa palpaie, desigur nu parea nimic ciudat in asta. Lumina veiozei incepu sa palpaie la fiecare 10minute.Brusc aud o voce care mă strigă încet dinspre dulap, am încercat să o ignor, să dau muzica mai tare dar ea se auzea din ce în ce mai tare. M-am ridicat sa ies afara din camera, dar pana sa apuc sa ies cineva ma atinge pe umar iar eu intorcandu-ma disperata sa vad cine e si surpriza.... nu mai era nimeni.. Era ora 00:06 şi am decis să mă culc nu mă simţeamprea bine , eram foarte neliniştită din cauza celor întâmplate.Peste noapte ,pe la ora 04:10 mi se deschide brusc geamul şi ma trezit fiindcă era răcoare.M-am ridicat să-l închid şi se aude un zgomot din pod. Îmi iau telefonul şiaprind blit-ul, mă duc sus în pod să văd ce a căzut iar acolo văd o siluetă într-uncolţ de lângă un geam. Speriată mă întorc repede înapoi în pat , nedormind toată noaptea. Dimineata ma duc din nou in pod sa vad daca as putea gasi ceva ; si da chiar gasesc , o fotografie cu 2 copii , un barbat si o femeie, presupun ca e familia care a locuit aici inaintea noastra. Pe spatele pozei scria ceva dar nu se intelegea asa bine , asa ca am lasat-o pe mai tarziu cu descifrarea. Am vrut sa mai cotrobai prin pod dar o aud pe mama strigandu-ma la masa.
     Incep sa cred ca părinții mei nu au cumpărat această casa si o au de la cineva , nu stiu de unde mi.a venit ideea asta dar totul sa întâmplat prea repede. Mutarea asta a fost prea brusca. Si mai ales ca nu poti cumpara o casa fara sa o vezi macar. Hmm.... ce se întâmplă, de ce ne.am mutat. O sa ma interesez singura dupa ce gasesc mai multe poze , hartii ceva prin podul ala ciudat..

Stiu ca nu este prea mare prima parte, dar m-ar interesa sa stiu daca v-am captat atentia si daca vreti sa aflati continuarea. Probabil o sa mai pun un capitol.

Astept comentariiii ! Si desigur as vrea pareri daca va place daca ar trebui sa mai schimb cate ceva sau nu !

Sa imi scuzati eventualele greseli.