In aerul răcoros al dimineții, am reusit sa păsesc tot mai aproape de acel loc sinistru. Pavele bătătorite păreau ca vor sa ma facă sa nu mai plec de acolo, inegale si denivelate, acestea ma făceau sa ma impiedic aproape la fiecare pas.
Am intrat. Mirosea a boală, a moarte si a medicamente. Usile grele s-au inchis in urma mea, pecetluindu-mi soarta. Chiar si acum simt ca acele usi blestemate mi-au adus pieirea. Ele au contribuit, daca ar fi rămas deschise, as fi putut pleca? Nu. Pentru ca sufletul imi părăsise de mult carcasa, inaite ca macar sa apuc sa realizez ca totul a fost o capcană.
