Am mers continuu timp de câteva ore. Am ajuns inapoi in jurul orei 9 seara, nici nu mi-am dat seama cat de repede a trecut timpul. Chiar daca eram extenuata si infometata, am decis totusi sa stau la o țigară pentru ca ma dureau mult prea tare picioarele pentru a-mi continua drumul. Nu stiu daca regret sau ador decizia pe care am luat-o fiindcă acela a fost momentul in care am simtit o privire pătrunzătoare, nu era nevoie sa o vad, o simteam pur si simplu, era de-a dreptul coplesitoare si nu o puteam ignora. Si atunci l-am vazut. Ma privea cu o intensitate pe care nu o mai întâlnisem niciodată, de parca ar fi vrut sa ma absoarbă. Neincrezatoare, mi-am ferit privirea si am continuat sa trag cu pofta din tigara deja fumata pe jumatate.
Dupa ce am terminat, am inceput sa merg spre usa clădirii. O deschid destul de greu, avand tendinta de a se inchide inapoi de fiecare data cand trageam de ea. Se închide zgomotos in urma mea. Uitandu-ma inapoi din instinct, zăresc pentru ultima oara în acea zi acel chip sumbru care mi-a dat fiori.
Reusesc sa ma desprind din contactul vizual si ma retrag in camera pe care o imparteam cu inca 5 femei. Reusesc sa fac un dus, ma schimb si ma pun in pat, exact in momentul in care luminile s-au stins. Era momentul ca toată lumea sa doarmă. Somnul m-a furat foarte repede, dar nu inainte de a-mi aminti din nou si din nou acel chip.
