Chapter 3.

116 21 0
                                    

Era o simplă zi de toamnă.Un copil se juca afară şi dintr-o dată zări o fată care plângea pe o bancă

din cauza persoanelor care au trădat-o.Care au abandonat-o şi i-au dat false speranţe.

Cu un dulce zâmbet pe faţă copilul s-a apropait de fată şi cu vocea lui inocenta i-a grait.

- Eşti un înger ?

- Poftim ? răspunse fata mirată printre lacrimile ce-i umezeau gingaşa privire.

- Mama mea mi-a spus că cine are vise aşezate pe vene , acele persoane se numesc îngeri.

- Nu sunt un înger ... i-a răspuns,începând să plângă şi mai tare.

- Sunt doar o persoană defapt o cârpă pentru toţi..toţi doar îşi bat joc de mine,iar cine îmi întinde o

mână,defapt mă amăgeşte..pentru a mă face să cad..dar tu eşti prea mic pentru a înteleţe ce-i

durerea.Ce înseamnă să fii singur.

Copilul zâmbind i-a aşezat o mană pe faţă şi i-a adăugat.

- Sigur că eşti ! Mama a spus că doar îngeri îşi fac rău lor însăşi,pentru că nu iubesc viaţa pe

pământ.Această  lume doar e capabilă să îi distrugă,şi aşa încearcă să plece acasă,în cer.Ei sunt

prea sensibili când văd durerea altora şi cea a lor interioară..

- Ştii mama ta este foarte înţeleaptă , zâmbi discret fata printre suspine.

- Mulţumesc,şi ea este un înger,dar ea deja a plecat acasă.. , copilul a zâmbit încă odată pentru fată

şi a plecat.

Fata a rămas fără cuvinte. Îngheţase,dar realizase că copilul acela inocent..are dreptate.Şi că a

greşit când a spus că nu are cum să înţeleagă ce-i durerea.Ceva mai dureros ca asta nu există.

¤ Doare aşa-i ?

Doare aşa-i?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum