Îţi aduci aminte mereu de ochii lui care te priveau cu atât de multă căldură,cu atâta iubire,îţi e dor de
băiatul care îţi zâmbea când greşeai,care nu uita să îţi dea mesaj în fiecare minut şi să te aline în
felul lui vulgar,care să te enerveze jucându-se cu părul tău.
Ţie chiar îţi e dor,mereu ţi-a fost,şi,probabil,încă îţi va mai fi.Dar băiatul nu mai e la fel.S-a
schimbat.Acum nu te mai priveşte ochii lui doar pe tine,şi nici nu te mai alintă,nici măcar nu vă mai
întâlniţi.Dar şi tu te-ai schimbat.Ai devenit tu,acea care niciodată nu poate îndeplini calităţile unei
femei perfecte pentru el,cea care se simte bine şi se distrează chiar dacă el te răneşte în fiecare zi
cu indiferenţa ce ţi-o demonstrează.Şi cu toate astea,speri la noi începuturi alături de el,îţi curg
lacimile în fiecare seară din cauza distanţei dintre voi,şi totuşi dimineaţa eşti neschimbată.
Îţi mai curg lacrimi în baie.când îţi faci duşul de dimineaţă,dar îţi revii repde ,pentru că nu mai vrei
să ştie nimeni nimic.Şi brusc,te întâlneşti cu el,pe stradă,după mult timp.
Ce faci?!
Stai.Îl vezi încă de când vă despart zece metri,rămâi neclintită şi eşti aşa de agitată,contrar
aparenţelor.Stai şi aştpţi,să vezi cum reacţionează el,mai întâi.Şi se tot aproprie,se opreşte totuşi în
dreptul tău,îţi spune ''Bună''! ,stă o secundă pe loc şi se uită în ochii tăi,apoi îşi vede de drum.Tu,nu
te mişti,în ciuda durerii ce apasă pe sufletul tău,fugi repede spre biroul în care îţi petreci ore
întregi,te refugiezi în balconul tău,îngust şi încerci să iţi stăpâneşti lacrimile cu o ţigară sau o
băutură.Nu mai ajungi să pleci nicăieri,machiajul începe să se scurgă şi îţi dai seama că niciodată
nu te va putea dezlega cineva de inima lui,apoi,cu ochii tăi plini de lacrimi amare te uiţi la acele
poze speciale şi îţi aduci aminte cât de mult însemnau pentru tine acele momente şi începi să
plângi şi mai tare..Mai fumezi o ţigară,sau mai bei un pahar de alcool până te calmezi şi începi să
îţi revii.Te ridici,îţi ştergi ochii şi faci ca faţa ta să pară perfectă,te îmbraci din nou şi ieşi din nou
afară,sperând că îl mai vezi încă odata,chiar dacă acum câteva ore ţi-a făcut rău.
Asta se numeşte dragoste adevărata.
Sa nu te saturi de cel de lângă tine,oricât de rău ţi-ar face,oricate palme ţi-ar da viaţa din cauza
lui,oricâte ai putea face şi reface dacă el nu ar exista...
¤Doare aşa-i ?
