Capitolul 14. Minciuna adevarului

208 18 5
                                    


Jennifer, iubito, nu incerca sa te joci cu mine pentru ca nu o sa iasa deloc bine.
Nu ma pune la incercare pentru ca da-mi voia sa-ti spun, nu stii cine sunt eu defapt.

Cuvintele lui mi-au rasunat in minte. Nu imi vine sa cred. Defapt puteam sa cred, dar nu pot sa cred adica, of, v-ati prins voi ce vreau sa spun. Si vreau sa va anunt ca aveti pe post de protagonista o idioata. Cat de tampita am putut sa fiu incat sa nu ma gandesc la singura persoana capabila sa ma arunce in aer?

Respiram apasat in timp ce am iesit pe usa balconului ca o tornada, iar cu pasi rapizi am incercat sa ies cat mai rapid si cat se poate de silentios din casa asta, nu de alta, ca daca era dupa mine si eram si singura, atunci cred ca daramam tot la valul de nervi care a navalit peste mine orbindu-mi privirea cu chipul acelui criminal. Nu pot sa cred ca dintre toate persoanele, pe el, dar fix pe el, am uitat sa-l pun in calcul. Unde naiba imi era mintea? Clar plecata in tarile calde.

Nici ca imi mai pasa de frigul care imi patrundea prin hainele subtiri de pe mine cand am deschis usa de la intrare. Bine, imi pasa putin, putin de tot, dar cel din fata mea era cu mult mai important decat frigul de afara si posibila raceala pe care era posibil sa o primesc drept cadou, asa ca am lasat nervozitatea si ura pe care o simteam in sufletul meu sa iasa afara de a speriat pana si pasarile care au luat-o la zbor printre crengile copacilor.

- Cum ai putut nemernicule sa-mi faci una ca asta?

- Cum am putut sa fac ce? Nu pot sa cred. Cum putea sa joace inca rolul acesta de teatru? Crede ca daca imi adreseaza o privire confuza ma va pacali cumva sau ce? Crede ca nu m-am prins deja? Crede ca sunt atat de fraiere incat sa nu-mi dau seama? Cel putin acum stiu. Acum stiu ca daca il enerveaza cineva ii planteaza o bomba pe masina sau oriunde altundeva si il arunca in aer. Dar stiti ceva? Gata cu teatrul. Gata cu toate. Nu ma mai las eu cu una cu doua. Nu dupa ce aproape m-a trimis in ceruri.
Nu m-am mai putut controla cand in minte mi-a aparut iar acel zgomot, acel foc si acea cazatura si am lasat nervii sa-mi preia corpul, palma mea facut contact cu obrazul lui.

Capul i s-a intors intr-o parte din cauza palmei mele. Dupa cate am facut pentru el, puteam sa o patesc rau daca ma prindea cineva vorbind, fiti atenti, doar vorbind, fara sa-l arestez, fara sa-l opresc sa scape, doar vorbind cu el, atunci cine stie ce se putea intampla.
I-am mintit pe cei dragi mie pentru cine? Pentru un criminal? Pentru un psihopat are a vrut sa ma omoare? De ce nu mi-am putut lua arma aceia nenorocita din camera la mine!

- Ai sa faci ceva sau ai sa stai acolo ca ranitul?

Si-a inchis ochii strangand din maxilar, iar buricele degetelor i s-au facut albe de la puterea cu care isi strangea pumnul. Daca el s-a enervat doar pentru o palma, eu ce sa mai zic ca aproape era sa mor? Eu sunt cea nervoasa aici! Eu nu el!

- Firar al naibii spune ceva!
Spune de ce ai facut-o! Ma mir ca nu au iesit deja vecinii afara din casele lor, ce tot spun eu de vecini, deparca pe Allysa nu o despartea doar un zid de mine.

Deja ma ma enerva mai tare. De ce tace ca fraierul? Merit si eu o explicatie, nu? Totusi acum cateva ore era sa mor!
Enervata pana peste cap de vedeam numai rosu in fata ochilor, am ridicat mana pregatita sa-l readuc la realitate, dar habar nu am cum s-a trezit cu tot cu reflexele lui rapide, iar incheietura mea a ajuns in mana lui. Perfect, mai bine nici ca se putea. A inceput sa faca pasi in fata, iar eu bineinteles cu in spate, mana lui intentindu-si stransoare asupra incheieturii mele cand a vazut ca incercam sa scap. Am dat sa il lovesc cu cealalta, dar de unde sa am eu norocul asta. Eu? Noroc? Deja cer prea mult pentru ca mi-a luat-o si pe aceasta in mana lui care tin sa anunt ca era dubla cat a mea.

Cu privirea plina de ura si nervozitate pe el pentru ca altfel nu aveam cum sa-l privesc, poate doar cu un glont in cap, spatele meu a atins suprafata aspra a unui copac, mainile mele fiind de o parte si de alta a capului meu, iar nemernicul asta ma privea acum de sus. O uite, se putea si mai bine.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 13, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Inger cu chip de demon ,, PAUZA ,,Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum