Inger cu chip de demon ,, PAUZA ,,

Capitolul 10. Randuri fara ganduri

- Se pare ca numai cu amenintari te lasi convisa. Daca stiam asta, ziceam asa de la bun inceput.

- Sa te ia dracu! Deja tipam. Incredibil. Nu sunt decat de cateva minute aici si deja sunt plina de nervi. Cum naiba poate omul asta sa scoata ce e mai rau din mine in doar in cateva minute?

- Draga, mi-am parasit iadul ca sa vin aici. Asa ca ai grija cum vorbesti.

- Ca daca nu ce? Crezi ca mi-e frica de tine? Crezi ca ma intimidezi cumva? Am facut doi pasi in fata apropindu-ma de el aratandu-i ca nu imi era frica, chiar daca adevarul este ca ma speria, putin ce-i drept, dar ar trebui sa fiu nebuna sa ii arat asta si in plus, ma pricep mult mai bine la a-mi ascunde propriile temeri si sentimente. Te inseli amarnic.

- Jennifer, iubito, nu trebuie sa iti fie frica de mine, a facut si el doi pasi in fata apropindu-se de mine, pentru tine ar trebui sa iti fie.

Fara sa ma gandesc prea mult mi-am dus mana in spatele pantalonilor starngand metalul rece al pistolului la nervii pe care ii aveam din cauza unui nebun, dar ridicandu-mi privirea spre el, am vazut expresia de multumire de pe fata lui, beculetul s-a aprins deasupra capului meu dandu-mi seama de tot ceea ce face el defapt. Se joaca cu mine. Nu face altceca decat sa ma provoace, dar stiti ceva? Nu o sa-i mearga. Nu o sa-l las eu.

Bun Jennifer, tot ce trebuie sa faci este sa ramai calma. Inspira si expira, inspira si expira. Nu intra in jocul lui. Sub nici o forma nu da frau liber nervilor pe care ii ai din cauza cretinului acestuia. Ramai calma. Dupa ce mi-am repetat asta de cateva ori in minte, mi-am desprins degetele de pe arma ducand mana pe langa corp.

- Gata? Te-ai calmat?

- Daca as putea sa te omor, crede-ma ca as face-o chiar acum!

- Daca asta este ceea ce iti doresti. S-a dat un pas in spate ridicandu-si mainile in semn de predare si a continuat. Atunci eu nu te opresc.
Bine, nu cred ca s-ar supara nimeni daca as scapa lumea de un ticnit, ba chiar cred ca as primi si un premiu si in plus asta este chiar dorinta lui, deci...

- Lasa glumele si treci odata la subiect. Dupa ca am termina de rostit cuvintele astea enervata peste masura, asta-i clar, expresia lui s-a schimbat instantaneu.

- O sa fie simplu. Momentan tot ce va trebui sa faci va fi sa cauti in cumputere, in dosarele sediului, orice legat de Damon Hunter.

Simplu? Isi da seama ca daca m-ar prinde cineva ar fi posibil sa fiu bagata la parnaie pentru ca am ajutat un criminal? Ce intrebare, normal ca isi da si singur seama de asta. Si eu care nu stiam ce voi face duminica aceasta si restul zilelor de altfel.
- Atat?

- Bineinteles, asta daca nu ti se pare prea greu.
Iar se joaca. Nu te enerva Jennifer. Ce minciuna frumoasa am zis. Sunt enervata inca de cand sunt aici sau si mai bine, inca de cand l-am intalnit. Nu cred ca exista zi in care sa nu imi fi reprosat cat de idioata am putut sa fiu cand l-am urmarit atunci.

- Normal, iar planul tau maret s-ar duce uite asa, am pocnit din degete, ca prin magie.
A pufnit putin amuzat pot spune intorcandu-se cu spatele la mine bagandu-si mainile in buzunar privind in departare. Ce mod frumos de a spune ,, Noroc Jennifer la misiunea de a imi gasi fratele disparut fara sa iti dau nici macar un indiciu despre ce s-a intamplat cu el. ,,

Ce tot spun si eu, nu am nevoie de norocul lui. Nu am nevoie de nimic venit din partea lui. Tot ce vreau eu este sa se termine odata chestia asta care, presimt eu, va dura ceva timp.

Vazand ca nu mai scate nici macar o vorba, si bine face pentru ca nu stiu cat mai puteam rezista fara sa explodez pe aici, am plecat de langa el ducandu-ma cu pasi rapizi spre lift plecand odata de pe acopersul acesta nesuferit.