Capitolul 6 Revederea

10 0 0
                                    

In curand voi pleca. Sunt cu geanta in spate, arcul pe umăr si cuțitul in teaca. Justin nu vine cu mine, nu poate. Stie ca sunt pregătit si ca ma voi descurca singur, el are incredere in mine, deci ar trebui sa am si eu incredere in mine.
Am iesit pe ușă, Justin se uita la mine din tocul ușii , cu ochii plini de lacrimi, dar se abținea
deoarece era un bărbat. M-a tratat ca pe fratele lui mai mic, mereu ma voi întoarce la el. Dar mai întâiu, trebuie să-mi gasesc iubita si prietenii. Am provizii in geanta, in caz de ceva. Dar astea se vor termina. Este dimineata. De obicei este bine sa pleci dimineata pe răcoare. Este vara , după-amiaza este foarte cald si la cat drum am de străbătut , sper sa rezist.
Nu este asa de usor, este destul de greu, pentru ca , eu sincer, merg de unul singur in padure, cu gandul de a nu fi ucis si de a-mi găsi prietenii, dar eu habar n-am unde sa ma duc. Sunt semne pe copaci, am sa ma iau dupa ele, dar doar să-mi urati succes. As avea putina nevoie. Am zărit un om. Wow, este chiar foarte înalt dar cam slăbănog. Cred ca este cu prietenul lui pentru ca vorbesc. M-am dus putin mai aproape, încetișor ca sa nu ma audă. Sunt cu cuțitul in mana. Vorbeau de niste copii care au fost răpiți si duși undeva, dar n-am auzit unde pentru ca, din pacate am călcat pe o creanga, s-a rupt si m-au auzit. Au scos pistoalele, eu eram doar cu un cuțit si arcul meu, dar eram prea aproape de ei, asa ca am fist nevoit sa folosesc cuțitul. Partea nasoala acum, este ca unul din ei, a venit pe la spate si mi-a pus o punga la gura si mi-a luat respirația. Intr-o clipa am leșinat si mi se învârtea pădurea in cap. Nu mai vedeam nimic.
Sunt intr-o alta încăpere, deja incep sa ma satur de ele. Nu mai am nimic la mine, sunt doar cu pantalonii si adidașii pe mine. Se aud voci de pe hol. Of, ce mi se m-ai intampla acum. Mi-aș dori sa fie si prietenii mei in aceasta clădire, sa speram. N-am absolut nimic la mine, nu stiu unde mi-au dus arcul si săgețile, alea erau cele mai importante. Am sa ma descurc cu ce am. Sunt legat cu lanțul de tavan si stau atârnat, ce viata normala am. A venit un om, direct la mine cu o viteza si mi-a dat un pumn in abdomen foarte tare. Noroc ca l-a oprit prietenul lui.
-Unde este Justin? (Ma întreaba tipul)
Am ramas mut si nu stiam ce sa ii raspund.prima mea reacție a fost ca in filme , sa il intreb cine este acest Justin.
- N-am auzit niciodata de el. (Ii spun eu)
Mai imi da un pumn.
- Ce vrei de la mine?( l-am intrebat)
A continuat si mi-a mai dat 2 pumni in abdomen de nu-l mai simțeam si m-a dus in alta camera. Dupa ce mi-am revenit, ceilalti din aceeasi camera cu mine erau cu măști pe fata la fel ca mine. Eram legati de scaune , stateam unul in spatele celuilalt. Primul care am vorbit am fost eu.
-Hei, voi ce căutați aici, cum ati ajuns?(ii intreb eu)
- Am fost răpiți acum cateva luni si, incercam sa supraviețuit si eu tot sper ca prietenul meu sa vina sa ma salveze pentru ca mi-a promis ca nu ma va lasa, dar incep să-mi pierd speranța pentru ca, eu cred ca a renunțat de mult la mine. (Imi spune o fata)
-Din curiozitate te intreb, cum il cheama?(o intreb eu bănuind ceva)
- Johnny Zento.
- Ce coincidenta, se pare ca V-am gasit.
Cu o bucurie in glas ,in secunda doi, Jessabelle a scos un zgomot pe care nu-l pot reproduce. Era foarte fericita.
- Stați fara griji, am sa va scot eu de aici.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 18, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Intamplari subiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum