-Ascultã, prințeso.. vei face ce zic eu, dacă vrei să trăiești! adaugă luându-mă de încheietură întorcându-ne la depozit.
~*~
Jason mă lasă într-o încăpere unde se afla si Bella, apoi pleacă.
Aveam privirea pierdută, tremuram iar ochii erau roșii.
-Ce s-a întâmplat? întreabă Bella speriată uitându-se la mine.
-Nimic! Nu s-a întâmplat nimic! îi răspund scurt așezându-mă pe canapea.
Îl urăsc.. Îl urăsc atât de mult acum! Cum a putut să mã lovească?! Cum și-a permis?! V-a regreta asta..
-Ash, sigur te simți bine? întreabă Bella așezându-se lângă mine.
-Da! spun plecând de lângă ea.
-Ascultă, Ashley! Noi..
-Nu, tu ascultă, Bella! o întrerup ridicându-mă de pe scaun. Voi, ce? Ar trebui să fiu recunoscătoare că mă țineți închisă aici? Puțin îmi pasă dacă o să mor și puțin îmi pasă de voi toți! țip ru cât pot de tare aruncând scaunul cu putere în perete.
În câteva minute, Jason intră în cameră speriat, uitându-se la mine.
-Tu ce mai vrei? întreb uitându-mă către el.
-Eu plec.. adaugă Bella ieșind din cameră.
Jason închide ușa venind la mine apucându-mã de încheietură, strângând tare.
-Mă doare, prostule! spun eu împingându-l.
-Ascultă, prințeso.. Nu vreau să îți facã nimeni rău..
-Nu, dar în schimb îmi faci tu! îl întrerup frecându-mă la mână.
Se uită nervos către mine apropiindu-se din ce în ce mai mult, eu, dându-mă în spate până la perete.
Îmi ridică mâinile deasupra capului șoptindu-mi la ureche " Îmi pare rău, prințeso! " apoi mă sărută scurt.
-Scuzele nu revolvă totul! îi șoptesc uitându-mă în ochii lui.
Mă ridică, eu, încolăcindu-mi picioarele în jurul lui. Mă sărută sălbatic, poziționându-și mâinile pe fundul meu, strângand tare.
-Ești a mea, să nu uiți asta! spune Jason sărutându-mi gâtul.
-Nu pentru mult timp.. adaug mușcându-l ușor de ureche.
Se uită la mine, afișând un zâmbet pervers, apoi mă aruncă pe canapea, punându-se deasupra mea.
-Care-i problema, McCan? Nu-ți place idea? întreb zâmbind pervers.
-Ai grijă ce îți dorești, prințeso! spune băgând mâna pe sub tricoul meu.
Îi dau mâna la o parte, ridicându-mă de pe canapea, punând picioarele peste Jason.
Se uită la pantaloni, care erau cam "umflați", apoi la mine trist.
-Are chef de joacă ăsta mic. adaugă zâmbind pervers.
-Dar asta mică nu are.. spun uitându-mă către pantalonii mei.
-Nesuferito.. mormăie crezând că nu l-am auzit.
-Fraierule.. spun încet, dar totuși să audă.
Se uită la mine confuz, eu imitându-l.
Încearcă să-mi pună mână la obraz, eu respingându-l. Mă uit la el tristă, apoi las capul în jos.
Îl lasã și el, simțindu-se vinovat.
Bella intră în cameră anunțându-ne că putem pleca acasă.
Jason mă ia de mană, plecand spre mașină.
...
Păreri? :>
