-Nu-ți face griji, nu voi lăsa pe nimeni să-ți facă rău! și mă îmbrățișează.
*O săptămână mai târziu*
Încă nu s-a întâmplat nimic.. Așteptarea asta mă omoară ! Sunt foarte îngrijorată.. Îl aud mereu pe Jason spunând că totul v-a fi bine, dar în sinea lui, este speriat.. Simt asta.. Și nu înțeleg, de ce nu recunoaște ?
-Poftim cafeaua.. spune Bella dându-mi cana.
-îi zâmbesc și beau din cafea. Ryan unde este?
-Cu Jason. Au zis că au ceva de rezolvat.. Răspunde nepăsătoare.
-Sper că n-au intrat în probleme.. Ca de obicei..
-Bella râde scurt, apoi se uită la mine. Heii! Pământul către Ashley! Sunt Ryan și Justin.. Sunt sigură că asta au făcut. Ashley, știi care-i problema ta? Crezi prea mult în oameni care nu se vor schimba niciodată ! E timpul să te trezești la realitate !
-Ce-i rău în a crede că oameni se pot și schimba? întreb uitându-mă confuză către Bella.
-Când realizezi că acele persoane nu se pot schimba, devii dezamăgită.. Oamenii nu se schimbă.. De ce ar face-o? Ăștia sunt ei, acceptă-i așa cum sunt.
-Și dacă nu îi pot accepta?
-Te îndepărtezi de ei, încerci să-i îndepărtezi de tine. explică ea amestecându-și în cafea.
În secunda următoare, băieții au intrat în casă, foarte veseli, ceea ce era neobișnuit..
-Ce-i cu fețele astea? îi întreabă Bella chicotind.
-Prințeso, ți-am rezolvat problema! adaugă Jason așezându-se lângă mine.
-Ce vrei să spui cu asta? întreb ușor speriată.
-Vreau să spun că.. Individul ăla nu te va mai deranja de acum. Ești în siguranță. explică Jason zâmbind.
Mă uit uimită la Bella, apoi la Jason sărind de bucurie.
-Cum ai făcut asta?
Jason se ridică, Scoțându-și pistolul de la spate, întreptându-l către mine.
-Tu vorbești serios? L-ai omorât?
-Da, de ce nu? adaugă Jason.
-Nu a fost greu. Toți erau la sediu. O bombă a rezolvat totul. spune Ryan așezându-se lângă Bella.
Nu am spus nimic. Doar am urcat în cameră, așezându-mă în pat, intrând puțin pe Facebook..
*Seara*
Jason intră în cameră, așezându-se în spatele meu, luându-mă în brațe.
-Ce s-a întâmplat? Credeam că te vei bucura..
-Mă bucur, dar.. Să-l omori? Nu ți se pare prea extrem?
-Și ce voiai? Să-l las să te omoare? ridică acesta tonul strângându-mă de încheietura mâinii.
-Jason, mă doare! spun lovindu-l.
Se uită la mine, apoi se întoarce cu spatele.
-Ce crezi că faci? întreb întorcându-mă către el.
-Încerc să dorm.
-Nu, nu, nu.. spun luându-l de mână, dându-l afară din cameră. Tu vei dormi pe canapea! și îi închid ușa în față.
*A doua zi*
PĂRERI? :>
