Broken heart

Capitolul 4

-Da, mama, ți-am spus, am fost acasa cu Anna tot weekend-ul, spun si imi dau ochii peste cap.

-Asa sa fie, sper ca nu ai dat vreo mega petrecere, nu uita, peste doua zile ma intorc, spune mama de la celalalt capat la firului.

-Bine, trebuie sa inchid, te sun eu mai tarziu, pa mama.

-Pa scumpo.

Inchid repede telefonul si continui sa strang mizeria facuta in zilele astea.

Este din nou luni, ceea ce inseamna inca o noua saptamana de scoala plictisitoare si enervanta. Telefonul meu incepe sa sune din nou si sper ca nu e mama care ma suna inca o data. Pe ecran este afisat un numar pe care nu l-am mai vazut. Decid sa raspund, punandu-mi telefonul la ureche.

-Alo?

-Caroline, sunt langa casa ta, te astept sa mergem la scoala. Si ma plictisesc de moarte, vino mai repede.

-Harry? De unde naiba ai numarul meu de telefon? Il intreb.

-De la Anna, spune. Ai de gand sa vii sau nu?

-Dar... Bine, vin acum, spun si oftez, apoi inchid telefonul.

Imi iau geanta din cuier si ies grabita din casa, mergand spre o masina neagra. Deschid repede portiera, asezandu-ma pe locul pasagerului.

-Cum de te-ai gandit sa vii sa ma iei cu masina? Intreb curioasa, lasand la o parte faptul ca am fost cam directa.

-Buna si tie, spune sarcastic. Erai in drum, spune ridicand din umeri, fiind concentrat la drum.

Imi lipesc buzele intr-o linie si ma hotarasc sa nu mai spun nimic.

Linistea apasatoare din masina imi dadea o stare de nervozitate. Niciunul din nou nu spunea nimic, singurul zgomot din masina era sunetul produs de muzica din fundal. Dupa un drum scurt, dar stanjenitor am ajuns in sfarsit la scoala. Decid sa nu il mai aștept si pe Harry, indreptandu-ma singura spre intrarea in scoala.

Ora de fizica, geografie si franceza au trecut rapid. Merg repede spre baia fetelor, dorind sa imi retusez machiajul. Imi pun geanta pe chiuveta si caut prin aceasta tot ce imi trebuia. Dupa ce termin, pun tot ce am scos la loc si imi ridic fata, privindu-ma in oglinda. Nu se vedea foarte rau ca m-am machiat. De fapt, nici nu trebuia sa se vada. Nu sunt genul care sa isi transforme fata intr-una de papusa, ma multumesc cu mine naturala. Ma mai privesc inca o data, apoi ies din baie, indreptandu-ma spre cantina. Cand sa ies, ma lovesc de cineva. Si cine ar putea sa fie in afara de Harry. Am impresia ca ori e soarta, ori baiatul asta ma urmareste.

-Oh, hei, ne vedem din nou, spun zambind putin fortat. Nu stiu ce ar fi trebuit sa spun.

-Caroline, spune, zambind si el. Da, asa se pare. Eu ma duceam spre cantina, vrei sa vii? Intreaba, aratand spre locul unde era cantina.

-Sigur, spun si plecam amandoi.

Ma asez la rand, cu Harry in spatele meu, asteptand mancarea. Femeia de acolo e ca o statuie. Nu schiteaza niciun zambet, nicio emotie, nimic. Intr-un fel o inteleg, adica sa stai sa pui mancare la o gramada de elevi e destul de plictisitor si enervant. Ajung in fata ei, aceasta punandu-mi mancare pe tava, eu zambindu-i si plecand. Exact ce spuneam.

-Vrei sa stai cu noi? Intreaba Harry.

-Care noi?

-Eu si baietii, spune.

-Nu, scuze, o sa stau cu Anna, ii raspund. Ne mai vedem. Si cu asta am mers spre masa unde era prietena mea.