Broken heart

Capitolul 5

Ma ridic ca arsa din pat, pornind rapid spre baie. Ma poziționez in fata oglinzii privindu-mi reflexia. Parul meu era împrăștiat si ciufulit, iar cearcănele proeminente iti atrăgeau atenția. Dau drumul la apa si imi ud fata de cateva ori, apoi iau periuta, spălându-mi dinții. Apuc prosopul din suport, ștergându-mi apa de pe fata. Scot dintr-un sertar o perie, începând sa imi aranjez parul, prinzandu-l apoi intr-o coada de cal in vârful capului. Imediat dupa, aleg sa ma dau cu putin fond de ten, la sfarsit aplicând putin balsam de buze.

Ma întorc din nou in camera, lunadu-mi o pereche de blugi negri, in sus îmbrăcând un tricou, peste luându-mi o geaca. Cobor in graba la parter, încălțându-mi tenișii mei vișinii si plec spre scoala. Alergam ca o nebuna pe străzi, singura dorința fiind sa ajung cat mai repede la scoala. Respirația mi se tăia si simțeam o durere infernala in jurul splinei, dar nu puteam sa ma opresc, inspiram si expiram foarte des, menținându-mi respirația echilibrata ca sa nu obosesc. Credeam ca picioarele o sa imi cedeze in curând, dar ma bucur cand vad in fata instituția. Merg cu pași repezi spre clasa, bucuroasa ca nu am întârziat decât 5 minute din a treia ora.

-Ma scuzați ca am întârziat, spun așezându-ma in banca, aveam chimie din nou.

-Domnișoara Caroline, ultima oară cand ne-am întâlnit nu prea erați la zi cu lecția.

-Stiu, dar mi-am luat notițe, spun.

-Chiar asa? Întreaba privindu-ma peste ochelari. In cazul acesta, cred ca poti rezolva exercițiul de la tabla, spune.

Ma ridic de la locul meu, mergând spre tabla. Apuc creta in mana, începând sa rezolv exercițiul. Dupa ce termin, las creta, scurtându-mi mâinile.

-V-am spus ca am luat notițe, spun mândra si zâmbesc, trecând in banca.

Ora a trecut repede, acum aveam sport si ma îndrept spre vestiar, schimbându-ma alături de celelalte fete in echipament. Imi iau o pereche de colanți si un tricou alb si merg spre terenul de sport, așezându-ma pe o banca. In scurt timp, vine si profesorul si începem încălzirea. O jumatate de ora o pierdem cu diferite exerciții pe care profesoara ni le arata, restul orei alergând in jurul terenului . La sfarsit toți cădem morți de oboseala, abia ținându-ne pe picioare.

Ma îndrept spre dulap, luându-mi cărțile cand ma ciocnesc de Harry pe hol.

-Hei, spune el zâmbind.

-Buna, spun eu întorcându-i gestul.

-Ce ora ai? Întreaba.

-Des-...

-Harry, se aude o voce pițigăiată din spatele meu, imi întorc capul si ii vad pe baieti si o roșcata. De ce vorbești cu ea? Întreaba, arătând cu degetul spre mine.

-Eu nu vorbeam cu ea, ea s-a băgat in seama cu mine, tocmai ii spuneam sa ma lase, spune Harry, eu întorcându-mi capul spre el, făcând ochii cat cepele, nevenindu-mi sa cred ce aud. Sa mergem, continua acesta departandu-se de mine.

Nu pot sa cred. Stiam eu ca nu are cum sa fie stat de dragut dintr-o data cu mine. Dar cum poate sa fie atât de insensibil? Eu am vorbit cu el despre lucruri personale, am crezut ca suntem prieteni, iar el... El se preface ca nu ma stie, parca sunt un nimeni... Sunt asa proasta, trebuia sa il las in pace de la inceput. Simt lacrimile in colțurile ochilor gata sa iasă, dar nu le dau drumul, nu merita sa plâng pentru el. Imi iau blocul de desen, trântind ușița de la dulap in urma mea si merg spre clasa.