- Capitolul 3 : Parasita.

56 7 8
                                    

        -Ce,ce,ce sa spun? se balbai micuta.Eu,dar,nu,eu..

        Femeia se napusti asupra fetei si ii smunci micuta caciulita de pe frunte.

       -Vicky,trebuie sa vorbesti.Vorbeste!

       O liniste cuprinzatoarea se rasturna in camera.Unicul geam intunecat si cu striatii de la o vopsea ce fusese albuie isi rasfringea patima in sunete mute de durere,in umbra sa ploaia de afara fiind naprasnica.

      -Stimata doamna,daca nu vorbeste,nu pot sa o ajut, zise ragusit doctorul cautandu-se prin buzunarele murdare.Scoase un trabuc umed si cu o eticheta patata verzui cu o pata subtire de mucegai si dand viata unui chibrit,incerca sa il aprinda.

    -Draga mea,e timpul sa ne spui de ce nu vorbesti cu noi.Sunt sigura ca ai un motiv.Haide,incearca,o mangaie cu mana rece femeia.

          Adultii o privira tacuti,fara sa-i acorde totusi prea multa atentie.Vicky tremura si sub privirea nestiutoare,ascundea de fapt o masca a amintirii motivului durerii sale.Dar promisese sa taca,si o promisiune LUI, nu putea fi incalcata.

           -Nu vrea si gata.Cred ca are o problema mintala.Asta e,am batut un drum degeaba!M-am saturat de ea!I-am dat tot ce nu am avut si ea refuza sa ma ajute..nu o mai cunosc!Sa mergem,se face seara...se ridica deodata incepand sa tipe femeia.Isi trase haina din coltul camerei si saluta politicos de la revedere.Barbatul stranse tremurand mana doctorului si iesi cu pasi apasati.

          Fetita ramase singura in camera obscura.De afara se auzea tipete si deodata un motor zgudui parcarea din care tasnira stropii de cenusa fumeganda cu apa.Vicky se apleca asupra mesei,ganditoare si ramase aplecata acolo pana cand usa scartaita a intrarii suna a deschidere.Doctorul intra mai mult speriat de situatie decat intristat si cand zari trupusorul cazut sub masa izbucni intr-un tipat ascutit:

-Va rog,o asistenta in biroul meu! Va rog,o asistenta ...    

Paradis InchisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum