- Capitolul 4: Sansa.

51 6 7
                                    

      "Nu o putem lasa aici, Margaret!Este ilegal, si doar stii cate probleme avem deja!"

      "Parintii ei au murit,intelegi?Cred ca nu esti in stare sa pricepi gravitatea problemei!Fata asta nu are unde sa mearga!Nu mai spun de varsta sa...nu este capabila sa se ingrjeasca singura!"

       "Dar decesul nu este inca declarat!Putem sa o ducem la un orfelinat!"

    "Daca mai spui asta inca o data,ai terminat-o cu mine.Stii doar cum e viata intr-un orfelinat.Nu.Fetita ramane aici.Va sta cu Diana.Am hotarat."

      Aceste ecouri desprinse din voci groase se loveau cu greutate de peretii murdari si se rasfrangeau in urechile micutei ce zacea neputincioasa pe un pat  sidefiu ca o scoica din care se putea auzi leganat un glas al vechiului fier..

     -Buna!

     Ochisorii cat soarele azurului desfacut palid asupra marii se rotira usor spre fata rotunda si rosie a unei femei tinere,cu parul ca sfoara rosie,incalcit si prins aievea intr-un elastic gata sa plesneasca.

      -Poti sa imi spui cum te numesti?

    Vicky tacea molcom si isi inclesta buzele muscate aprig de frig in raspunsuri ciudate,indescifrabile.

    -Nu vrei?Ok.Te poti ridica?

        O incercare ii franse trupusorului fragil  doua batai de inima din care pusul arunca un oftat.

    -Oh,mititica,lasa-ma sa te ajut.

     Cu o miscare lenta,parca desprinsa din cadrul unui vals de epoca,doamna lua fetita si o desprinse din tabloul decolorat in nuate de alb-negru al acelui salon.

    -Eu sunt Margaret,Margaret Portwell,iar doctorul pe care l-ai cunoscut este sotul meu.Iti place la noi?

      Vicky isi stranse degetele si cladi din el un plapand turn care se clatina sub briza pielii sale trandafirii.Scarile din fata sa fredonau sunete joase de pian si mirosul stolului de aripi de praf avea gust de scortisoara.In intunericul locului,caldura oferea lumina.Locul e mai pasnic decat ar fi parut si orice obiect vechi de mobilier era sculptat  cu grija sub cerul noptii tavanului din care parca izvorasera stele.Aveau lumanarii si miresmele lor te adiau si eliberau linistea de care aveai nevoie.Spitalul era un glob de cristal in care ei inchisera natura,cu farmecul si misticul ei.Cel putin asta credea fetita.

        Usile erau usor deschise lasand la iveala paturi mici,ca cel din fostul sau salon.Linistea se strecura sub forma de picuri galbui din perdele cu gauri micute,asemenea unor gargarite pe o panza curata cusuta de frunza.In capatul coridorului se afla o singura usa,una ca un ochi deschis,mai vie decat celelate,usa spre care se indrepta si doamna Portwell cu Vicky in brate.

     -Ei bine,Victoria,aici locuieste o fetita de varsta ta care asteapta sa te cunoasca.Te rog sa fii politicoasa.

       Ochiul isi roti pleoapa,usa se deschise si ca o adiere a pufului de papadie in toiul primaverii o inabusitoare caldura izbi cele doua suflete.

-Buna Diana.Ti-am adus o noua prietena.

-Bun venit ,draga mea! surase un capusor negru ca aripile unei pasari de prada.

         Heeei dragilor!Da,din pacate vin cu o veste mai putin buna.Dupa cum bine stiti incepe scoala si cred ca nu o sa mai am timpul necesar sa postez cum am promis,adica regulat continuarea acestei povesti care uau,chiar a prins la public!Multumesc tare mult pentru ca sunteti alaturi de mine,si va rog sa nu va suparati,voi gasi o cale de a fi si alaturi de voi,si cu programul ce mi-l impune scoala.Va pup si inca o data VA MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

                                                                                                     © FragileAutumn

Paradis InchisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum