Vicky tremura.Un vanticel aspru impletit cu sageti umede ii strapungea pielea fina si cu striatii aramaii sub forma de puncte.Stransa cu bratele calde in jurul corpului femeii,micuta pasea aievea prin ochiurile mari de apa si facea ca dansul frunzelor din ele sa se rastalmaceasca barbar spre astfaltul innecacios.
Asta avea si ea in suflet acum : o pata neagra,sau mai bine zis o gaura spre Nicaieri.Trupul copilei se cutremura si femeia isi smunci bratul din coroana de huma a palmilor palide.
-Vicky,nu trebuie sa iti fie frica.E doar o consultatie.
Pacat ca aceasta fata nu se temea de situatia reala si de cea nevazuta..De ce nu o credea nimeni?De ce ea stia atat de mult si era asa devreme?De ce?De ce?...
O cladire impunatoare din caramida uscativa de culoare albastra se infingea in pamantul scrijelit de gazon.Usa era veche,poate chiar nu fusese schimbata niciodata,caci lemnul putrezit de vreme era inscriptionat cu numele vechiului spital,Mary Saint Claire.Acel loc de jale,a dat nastere vietii,a cultivat si a salvat speranta ca acum sa ingradeasca moartea in spatele gratiilor ferestrelor.
Impinsa de o forta interioara cladirii,usa isi rasfira bufnetul si un doctor cu o fata obosita si cu o mustata poate chiar prea caraghioasa pentru un cadru de statutul sau,se infatisa.
-Familia Greed? zise el intr-un final,dupa ce analiza prelung fetele oamenilor din fata sa.
-Am fost trimisi aici la indemnul doctorului nostru de familie,domnul Jones.Sper ca am nimerit.Ni s-a spus ca un control specializat poate sa ne explice...femeia facu o pauza aruncandu-si ostentativ coltul ochilor cafenii spre faptura inghetata de langa ea.Sa ne explice ce e de facut.
Rosti ultimul cuvant cu o apasatoare suferinta in glas.Pentru Vicky a sa era prea tarziu,si ea stia asta.
Coridorul era intunecat,intocmai asemenea pivnitelor medievale.Tapetul ros de vreme,mobila din care timpul roase cu pofta scanduri,pana si tablourile decolorate aminteau de anii de faima ai acestui spital.Doctorul ii conduse pana intr-o camera ce trebuia sa tina loc de birou.Dupa ce ii invita sa isi arunce tesatura hainelor inundata de stropii ploii,el se aseza pe o sofa foarte prafuita,din care se ridica un stol de fluturii nevazuti din lumea umbrelor,ce se risipi odata cu praful uscativ.
-Aseaza-te domnisoara.
Vicky isi tinu respiratia si pieptul fragil i se umplu de aer.Nimeni nu ii mai spusese pana acum asa.Mai mult fortat sa se aseze,trupusorul infofolit isi lasa privirea in mrejele covorului pe care il strabatea cu talpa lucioasa a pantofiorilor cenusii.
-Sa incepem.Ce vezi Vicky?Trebuie sa imi spui tot.
CITEȘTI
Paradis Inchis
Mistério / SuspenseO secunda.Un vis.O tragedie.Si viata sa?Un Paradis Inchis.
