Mortii vii din florile ciresilor se scuturau aievea printre lacrimile cerului.Masina zguduia drumul prafuit de tropote.O tacere rece se lasa sub forma de umbra pe geamuri si lasa dare de initiale cufundate in atingeri firave.
Se creiona cu tremurari soptite un T si apoi un U si surprinzator o linie de apa distrugea plapanda creatie:Tu.
-Vicky?
Fetita balaie isi roti capusor acoperit cu o catifea sangerie si o cuprinse pe fiinta din fata sa cu palmele ochilor sai azurii,pali,goi,ochi lipsiti de savoarea vietii,ochi in care se putea vedea ridicandu-se ceata trecutului,cuprinsa de prea multa stiinta.Fetita stia prea multe si de aceea nu putea sa spuna prea mult.
-Incep sa cred ca doctorul are dreptate si ca asta e singura solutie.Ma asculti macar?!
Un barbat aproape chel,ce conducea indiferent cu o privire vadit afectata,isi trecu mana prin fata ochelarilor pe care ii sterse cu nepasare.
-Nu am nici un sprijin in familia asta!Cu cine sa ma sfatui?O sa inebunesc si eu de la atata suferinta!
Femeia cu parul albit ofta si isi arunca privirea pe geamul aburind.Ce rece-i mai era chipul!Stridat de ganduri si cu ochii amari ca amurgul,femeia era imbatrinita de griji si gata sa izbucneasca intr-o criza de vorbe necrutatoare.
Vicky nu isi despartea buricele albe de geamul inghetat.Era asa agitata in interior,dar afara nu putea sa exprime nimic.Era cusuta cu lantul suferintei si fierbea de viata in adancul abisului ochilor ei albastrii.
Un zgaltit sec se lasa peste suflarea celor trei si motorul isi opri cursul gafait.Femeia se cobori si cu un bufnet isi rasuci varful botinelor roase pe astfaltul umed.Deschizand usa din spate ea se apleca asupra firii din interior si coplesind-o cu imbratisari formale ii sopti ragusit:
-Am ajuns.
CITEȘTI
Paradis Inchis
Misterio / SuspensoO secunda.Un vis.O tragedie.Si viata sa?Un Paradis Inchis.
