"Blake, noi mergem la pizza! Vii si tu?"
"Duceti-va voi! Eu raman acasa!"ii raspund eu.
"Blake!"imi spune Sage, intrand in camera"Au trecut 3 ani!"
"Sage, nimeni nu ma intelege. Nici macar Irma."ii spun eu.
"Da. Pentru ca Irma s-a mutat in Philadelphia, e casatorita, are un fetita frumoasa de 3 ani. Blake, nu te mai gandi la trecut. Iti face rau. Noi suntem in prezent."imi spune Sage, incercand sa ma incurajeze.
"Da, poate Irma a uitat de moartea Astrei pentru ca i-a avut pe Ashron si Helena. Dar eu mi-am pierdut dragostea. Daca ar muri Ethan acum si te-as intreba peste 2 luni 'Sage, l-ai uitat pe Ethan?'. Exact. Te-ai simti distrusa."spun eu.
"Iti aducem noi pizza."spune Sage, iesind din camera intr-un final.
Ca de obicei. Ma cert cu Sage. Tipa asta a prins curaj, nu gluma. Inca nu am putut sa trec peste moarte Astrei, chiar daca a fost acum 3 ani. Am fost devastati. Irma aproape pierduse sarcina cand a auzit ca Astra a murit. Ca sa scape de trecut, Irma a fugit in Philadelphia cu Ashron si Helena, fetita lor de 3 ani. Eu cu Sage si Ethan am mai ramas in oras. Taranee, Finick, Adam, Piper, Tessa si restu' au plecat. Vroiau sa scape de amintirile legate de Astra. Ma simt vinovat de moartea Astrei. Daca i-as fii citit gandurile, poate acum era vie. Dar eu am respectat promisiunea aia stupida. Ethan imi repeta mereu ca nu a fost vina mea, dar asa simt. Am incercat sa fiu indifirent cum a fost si Astra in ultimele zile din viata, dar nu am reusit. Unde ma uit, vad fata Astrei. Nu stiu ce sa mai fac. Micuta faptura fragila a intrat in inima mea decand am vazut-o in prima zi de scoala. Iar acum, ca a murit, e si mai rau. In fiecare zi ma duc pe pajistea aceea si privesc crucea pe care am pus-o. Acel loc e magic, pentru ca mereu ninge, chiar si vara. Nici nu stiu cum nu au aflat oamenii inca de existenta noastra. Sunt intrerupt in gandurile mele de soneria telefonului meu. Irma. Oare s-a intamplat ceva?
~Convorbire telefonica~
"Hey, Irma!"
"Blake, poti sa-mi faci o favoare?"
"Desigur, Irma."
"Putem sa o aducem pe Helena sa stea la voi cateva saptamani? Trebuie neaparat sa mergem la haita tatalui lui Ashron. Sunt atacati de nu stiu ce creatura. O sa merg si eu cu el, dar nu vreau sa o iau pe Helena. Nu vreau sa o pun in pericol."
"Desigur, Irma. Ce creatura ataca haita?"
"Nu stim. Stim doar ca e foarte puternica."
"Poate e un hibrid."
"Blake, stii foarte bine ca Helena e singurul hibrid in viata de pe Pamant. Dar stiu ca e foarte periculos. Daia nu vreau sa o iau pe Helena. Stiu ca cu voi o sa fie in siguranta."
"Cand o aduceti?"
"Ajungem in seara asta in Seattle."
"Bine. O sa vin in fata fostului liceu unde am invatat."
"Perfect. Pa Blake! Si multumesc."
"Pa, Irma."~Convorbire telefonica~
Oare ce o fi creatura aceea? Un omega? Nu cred. Sunt ei puternici, dar scapi destul de rapid de ei. Un vampir? Nu. I-ar fi simtit mirosul. Habar n-am. Aud usa de la intrare, semn ca Ethan si Sage s-au intors. Ei doi sunt bine-mersi. Sunt impreuna de 3 ani. Chiar ma bucur pentru ei. Cobor la parter, Ethan cu Sage fiind pe canapea, sarutandu-se.
"Luati-va o camera!"strig eu, dezgustat.
"O mai taci!"spune Sage.
"O sa vina Helena pentru cateva saptamani aici. Irma si Ashron trebuie sa plece de urgenta la haita tatalui lui Ashron, Silver Moon. Zice ca haita e atacata de nu stiu ce creatura. Eu o sa plec. O iau pe Helena din fata fostului liceu."
"Bine."spun amandoi, urcand la etaj. Imi iau jacheta de piele, tenesii negrii si pornesc spre fostul liceu. Noi am ramas in cartier, in celelalte case mutandu-se numai batrani, fiind un cartier linistit. Ceilalti sunt undeva raspanditi pe glob. Nu au vrut sa ramana aici. Ajung destul de rapid la liceu, acolo asteptandu-ma Irma, Ashron si Helena."Unchiule Blake!"striga Helena, alergand spre mine si sarind in bratele mele.
"Mai usor Hel. Il sufoci pe unchiu."spune Ashron.
"Ba nu! Controleaza aerul!"spune aceasta, dand din cap.
"I-ai spus?"o intreb eu pe Irma.
"A trebuit. Oricum, e fascinata ca controlati elementele naturii."spune Ashron.
"Vin-o aici, ghemotoc!"striga Irma.Hel sare din bratele mele si se duce si isi imbratiseaza parintii, dandu-le cate un pupic le obraz.
"Sa il asculti pe unchitu'!"ii spune Irma Helenei.
"Da mami."ii promita Hel.
"Pa scumpo! Ne intoarcem repede!"spune Irma si Ashron, urcand in masina si facand cu mana.
"Pa mami! Pa tati!"spune Hel.
"Hai sa mergem."ii spun eu Helenei, luandu-i micul bagaj unde sunt cateva hainute si incepand sa mergem usor spre casa.
"Blake, oamenii stiu de voi?"ma intreaba micuta faptura pe care o tin de mana.
"Nu. Si nu trebuie sa afle."spun eu.
"De ce?"intreaba ea.
"Hel, oamenii daca ar afla de existenta vampirilor, varcolacilor, elementatilor si a celorlalti, s-ar crea un haos total. Ei ne cred ca suntem niste povesti de adormit copii."ii raspund eu.
"Mie mi-a zis mami ca sunt hibrid. Ce inseamna?"intreaba Hel.
"Adica esti vampir, dar si varcolac. Esti mai speciala."ii spun eu, chicotind.
"Supel! Ethan ce face? Tot cu matusa Sage?"intreaba ea, razand.
"Tot cu ea."rad si eu la randul meu.
"Blake, pot sa te intreb ceva?"ma intreaba aceasta.
"Sigur."ii spun eu.
"Aud mereu, valcolacii sau vampilii ca spun numele Astra Eveldeen. Cine a fost ea?"ma intreaba ea.Irma nu i-a spus.
"Pai, Astra a fost si ea o elementara, care a salvat lumea. Din pacate, a murit."spun eu trist.
"Ai cunoscut-o?"ma intreaba ea.
"Da.Am ajuns!"schimband subiectul."Ethan! Sage! Am ajuns! Sunt cu Helena! Coborati jos!"strig eu, ducandu-ma la bucatarie.~Pov.???~
"Capul meu. De ce ma doare atat de rau capul? Incerc sa deschid ochii, trezindu-ma intr-o padure. Unde sunt? Cum am ajuns aici? Cine sunt? Incerc sa ma ridic, sprijinindu-ma de trunchiul unui copac. Ma mai uit odata la el si constat ca e inghetat. Mai pun mana o data pe el si ia foc. Ce se intanpla?! Pasesc in spate, in fata mea aparand ca prin magie tot felul de flori. Incep sa alerg. Ce se intampla? Sunt confuza. Pun mana pe un copac si il electrocutez. Ma lovesc de o ramura, cazand pe jos. Din mainile mele incepand sa iasa apa. La un moment dat, se opreste apa. Intind mana spre apa. Din dreptul meu, se formeaza o briza, frunzele copacilor miscandu-se. Incep sa alerg, copacii zburand le langa mine. Ma opresc, vazand ca in cateva secunde am alergat catuva kilometrii. Cine sunt? Ce se intampla? Unde sunt? Cum am ajuns aici? Ce sunt?"
"Macar ma asculti?"intreaba blonda din fata mea.
"Scuze, Amber. Ma gandeam la ziua aceea."ii raspund eu, avand o fata neutra.
"A trecut. Au trecut 3 ani."ma incurajeaza prietena mea.
"Merci Amber. Am avut noroc ca am dat peste Zick."ii spun blondei.
"Da. Zick e un sfant."spune Amber ironica.
"Adica e conducatorul ambreilor. De ce m-ar primi in casa lui?"o intreb pe fata din fata mea.
"Esti speciala. Trebuie sa intelegi."imi raspunde Amber.
"Eu ma consider blestemata. Ma rog."spun eu.
"Deci, ce rochie sa iau la intalnirea cu Red?"ma intreaba ea.
"Rochia aia neagra."spun eu.
"Perfect."spune ea, ducandu-se la dulap si scotand rochia neagra, stramta, pana deasupra genunchilor.
"Imi faci o favoare?"ma intreaba Amber rapid.
"Amber..."
"Te rog. Vreau sa stai in umbra si sa ma ajuti la intalnire. Daca ma blochez?"spune ea panicata.
"Deci tu zici sa-mi folosesc invizibilitatea ca sa te ajut la intalnire?"o intreb eu, mai mult ca sigur.
"Exact. Te-ai prins! Te rog, Astra!"imi spune ea, facand o fata de catelus.
"Bine."spun eu, clar si raspicat.
"Merci, merci, merci!"spune ea, imbratisandu-ma."Daca Zick zice ceva, il omor!"
"Mai usor soldat!"ii spun eu, afisand un zambet fals.
"Ma bucur ca incerci sa pari ca ai sentimente, chiar daca nu ai."spune ea, iesind din camera.Nu ma gandeam ca Amber ar iesi cu Red. Oricum, daca o raneste pe Amber, il teleportez pe fundul oceanului. Chiar ma simt bine aici, printre ambrei, chiar da a nu sunt si eu unul. M-am obisnuit in anii ăstia.
"Astra! Vii sa-mi faci parul?"ma striga Amber din baie.
"Vin acum."ii spun eu.Cred ca e frumos sa simti bucuria, iubirea, prietenia. Chiar as da orice sa simt si eu sentimentele astea. Nu-mi amintesc deloc trecutul meu. Stiu doar ca ma numesc Astra si controlez toate elementele naturii.
![](https://img.wattpad.com/cover/70155282-288-k392621.jpg)
CITEȘTI
Gardiana-Volumul II:Reintoarcerea gardianei
Fantasy"O credeam moarta. Cu totii am crezut-o moarta. Am vazut-o. Am vazut cum s-a scrificat pentru toti. Cum i-a invocat si s-a dezintegrat. Dar, fara sa ne dam seama, ea a venit la noi. Parca a fost o pasare Phoenix. A renascut din cenusa si a devenit m...