Invizibila

Capitolul 4 - Am revenit

Patrick PDV

Am revenit in bancile liceului..uraaa ce pot zice. Dar fac asta cu un anumit scop. Răzbunarea si clarificarea lucrurilor.

Am observat ca s-a schimbat foarte mult de cand cu "accidentul" ala...mai ales atitudinea ei cand m-a vazut in banca de langa ea, cica banca ghiozdanului ei! Ce de pretentii!!

Apoi drept razbunare mi-a spart telefonul, desi stiu ca nu a fost intentionat.

Pana si scrisul ei e schimbat. Scrie mult mai, nepasatoare sa zic asa.

Nici cu Angie nu mai e prietena, ba chiar par a fi un fel de rivale. Se pare ca am pierdut multe cat timp am lipsit.

Iar cand am folosit porecla ei a rupt foaia si mi-a aruncato in fata, realizasem ca am atins o coarda sensibila. Ma intreb de unde a aparut aceasta porecla si de ce o afecteaza asa mult. O stiam ca pe fata careia nu-i pasa deloc de ceea ce ziceau altii. Dar se pare ca s-a schimbat. Radical. Si in rau. Trebuie sa indrept toate astea.

Cand si-a uitat telefonul in clasa si am tras o privire, nu am vazut absolut nici-un mesaj sau vre-un apel. Lista de contacte era formata din 8 numere de telefon, printre care am zarit contactul "nr meu". Atunci am notat numarul ei in agenda mea. O sa am ceva distractie diseara. Am sunat la numarul meu de telefon de pe telefonul ei. Prima data imi intrase casuta, se pare ca telefonul meu s-a cam sarutat cu parchetul. La a doua incercare mi-a rasunat robotul in ureche "Pentru a efectua un apel va rugam sa va reincarcati cartela". Super! O sa am de incarcat un telefon azi. Am hotarat sa sterg jurnalul de apeluri sa nu stie cine ii va trimite mesaje. Sper doar sa raspunda la ele.

Apoi a venit in clasa si dupa o mica cearta a smucit telefonul din mana mea si a plecat. Se pare ca a ramas aceeasi fata autoritara. Ce e al ei, al ei ramane. Macar un lucru bun a mai ramas din micuța mea.

Apoi pe drum catre casa m-am intalnit cu gasca. Din moment ce toti aveam motocicletele am hotarat sa mergem la o intrecere. Ivan era tipul rus cu un accent interesant si care mereu purta un accesoriu rosu. O traditie de familie cum spunea el. E un tip inalt si slab dar care ascunde o putere incredibila. Leon si Lucas sunt gemenii nemti, blonzi cu ochi albastrii. Leon e cel "rasfatat" iar Lucas e cel dur.

Ivan avea o harta a orasului sau natal,  aratandu-ne cat de mult seamana cu orasul nostru. Eu cunosc acest oras ca pe mine insumi asa ca sa nu-mi spuna el ca harta scrisa in rusa e a acestui oras.

Apoi o zaresc. Venea catre noi. Se pare ca nu m-a recunoscut. Sau ma ignora. Incerc sa comunic cu ea dar se pare ca e in toane proaste. Nu conteaza. O las acum sa plece, oricum o sa-i dau mesaj mai tarziu.

Pana la urma am hotarat traseul cu baietii si am pornit la drum.

Am trecut pe la periferia orasului ca sa putem ajunge la padurea de langa oras unde se organizau mai de mult cursele ilegale. Pe o strada o vad pe ea. Cand trec pe langa ea ridic o mana si fac semnul rock on si ma intorc cu motocicleta. Ma uit la ea si mai apoi analizez strada pe care ne aflam. Mi se pare ca observ o lacrima pe obrazul ei. Oare se gandeste la ce cred eu ca se gandeste? Oare am ranit-o? Sper ca nu... In fine..o sa o inveselesc eu astazi.

Inainte sa ies din oras opresc la un non stop si ii reincarc telefonul. Sper doar ca o sa imi raspunda la mesaje.

Ajungem la padure si observ ca drumul care candva era sosea de curse nu a fost folosit de mult. Pacat de el. Era un loc perfect pentru curse.

-Baieti! Asteptati-ma aici pana ma uit ce mai e prin jur. Nici n-am asteptat confirmarea lor ca am pornit pe vechiul drum.

Mi s-a facut dor de aceste locuri acum parasite si invadate de buruieni. In rest drumul e acelasi si e folosibil.

Ma intorc la prietenii mei si pornim la o cursa. Nu ne intreceam ca nebunii, faceam asta din placere, profitand de libertatea noastra.

Hey :3 Cum vi se pare daca scriu din punctul de vedere a lui Patrick?