Invizibila

Capitolul 7 - Povesti

Patrick PDV

Stateam amandoi nemiscati iar ploaia rece cadea peste noi in stropi mari. Se intunecase de mult si singura sursa de lumina era de la farurile masinilor noastre.

Ma uit la ea cum sta incremenita. E in stare de soc. Oare ar trebui sa merg la ea? Sa o intreb daca e bine? Probabil s-ar enerva doar pe mine. Dar totusi ma voi duce.

Merg catre ea incet ca sa nu o sperii. Nu sunt sigur, din cauza ploii, dar mi se pare ca lacrimeaza. Are mainile stranse in pumni ca si cum ar vrea sa loveasca pe cineva. Ajung langa ea dar nu spun nimic. Doar stau si o privesc. Chiar nu stiu ce as putea spune. Pana la urma mi-am adunat curajul si o intreb:

-Esti bine?

Niciun raspuns. Exact cum ma asteptam. Imi pun mana pe umarul ei din reflex, sa verific daca nu cumva a impietrit. In acel moment se intoarce si se uita la mine. In ochii ei albastrii am putut citi furie dar si un strop de frica.

-E numai vina ta!! a tipat la mine.

-Vina mea?! De ce???

-Daca nu apareai tu nu se intampla nimic din toate astea!!! De cand ai aparut doar probleme am!! Cine esti? Ce vrei de la mine??

Acum chiar ca parea speriata. Oare ar trebui sa-i spun cine sunt? Nu. Nu inca. As face mai mult rau decat bine spunandu-i adevarul acum.

-Nu vreau sa-ti fac rau. Eu sunt Patrick Tompson. M-am mutat din Europa cu niste prieteni. Am auzit la liceu ca se fac curse prin zona si am vrut sa particip si eu.

Se uita la mine confuza. Analiza ceea ce i-am spus mai devreme. Parea ca ma crede.

-Nu-ti fie frica! Te rog! Ai incredere in mine!

-De ce as avea? Esti doar un strain ciudat.

Asta a durut. Dar are dreptate. Nu are niciun motiv sa aiba incredere in mine.

-Ai dreptate. Sunt doar un strain ciudat.

-Nu am vrut sa sune asa. Doar ca nu te cunosc si se pare ca mi-ai adus ghinion in tot ce mi s-a intamplat azi. Imi pare rau.

-Si mie imi pare.

Intre noi s-a instalat o liniste mormantala. Tot ce se auzea in jur era sunetul ploii. Nu faceam altceva decat se ne uitam unul la altul si sa ne udam leoarca. Vom fi raciti asta e sigur. Merg la masina si imi iau geaca. Ma intorc la ea si o acopar cu haina mea.

-Cred ca ar trebui sa plecam pana nu o sa racesti si va trebui sa stai acasa si nu voi mai avea pe cine enerva maine la scoala.

Se uita confuza la mine si mai apoi schiteaza un zambet.

-Mersi! Dar sa nu crezi ca scapi de mine asa usor! O sa vin la scoala. Special ca sa te enervez. Macar nu va mai fi asa plictisitor la ore.

Rad la afirmatia ei. Se pare ca si-a revenit din soc si a uitat ce s-a intamplat mai nainte.

-Sa fii sigura ca nu vor mai fii orele asa plictisitoare! -iar vorbeam de scoala..bleah..trebuie sa schimb subiectul pana nu vomit - Facem o cursa pana inapoi?

Dintr-o data s-a incruntat si a luat o postura serioasa. Ceva nu e bine.

-Apropo de drumul inapoi...eu nu mai am combustibil decat pana la jumatatea drumului. Daca Angie nu-mi lua banii nu era o problema. Dar acum, nu mai am nici combustibil nici bani.

-Dar de ce a luat banii?

-Am imprumutat bani de la ea inainte sa-l cunoasca pe Marcus. Pe atunci eram inca prietene. Dar de cand s-a indragostit de el s-a indepartat de mine si ma considera o amenintare. Crede ca voi deveni bogata sau stiu eu ce si il voi fura pe Marcus. Sau nu stiu de ce ar insista atat sa ii dau banii inapoi. Ea e bogata,are tot ce isi doreste. Nu cred ca ii lipsesc asa mult acei 10 000 de dolari. Si oricum acum ca mi-a luat banii de la aceasta cursa trebuie sa-i mai dau doar 3.000 de dolari. Si am avut nevoie de bani ca sa pot cumpara frumusetea asta de masina.

S-a intors si mi-a aratat masina. Pe chipul ei a aparut o urma de fericire privind masina dar mai apoi a revenit la fata serioasa.

-Stii, eu cred ca Marcus are nevoie de bani nu Angie. Si o sa iti dau eu bani pentru combustibil. Cu o conditie. Sa concuram pana acasa.

-S-a facut. Dar la urmatoarea cursa la care voi castiga iti voi inapoia banii. Nu-mi place sa fiu datoare.

-Mai vedem noi! Uite aici niste bani. Ne vedem la benzinarie!

-Mersi mult! Spune cu o voce ca de fetita si se apropie de mine. Ma uit confuz catre ea dar ma imbratiseza apoi pleaca la masina ei.

Asta da surpriza! Nu ma asteptam sa ma imbratiseze! Acum imi dau seama cat de dor mi-a fost de imbratisarile ei! Ce prost am fost ca nu i-am raspuns la imbratisare!! Imi vine sa imi dau un pumn.

Urc si eu in masina si caut niste haine pe bancheta din spate. Nu gasesc decat o pereche de blugi rupti. Acei blugi pe care i-am rupt cand am fugit din Europa. Cand ajung acasa voi arde acesti blugi. Nu trebuie sa las nici o urma vizibila a evadarii mele.

Ma schimb din hainele ude si se pare ca va trebuii sa raman la bustul gol din moment ce geaca mea e la ea.

Ajung si eu la benzinarie si alimentez.

Ii fac semn sa traga jos geamul.

-Finishul e in fata casei tale!

-De unde stii unde stau??

-Te-am vazut cand veneai de la liceu, ai uitat?

-A da. Bun. Sa castige cel mai bun!

De data asta ea a dat startul cu claxonul. Pornim la drum si in mai putin de 2 ore ajungem. Majoritatea drumului ea a fost prima. Dar catre sfarsit a cam incetinit. Poate e obosita.
Nu ma mir, e deja trecut de miezul noptii. A avut parte de multe astazi.

Intre timp s-a oprit si ploaia. Au ramas doar norii ce acopera orasul ca un fel de scut impotriva a, cine stie , extraterestrilor.

Ajung primul in fata casei si dupa putin timp ajunge si ea.

Imi iau tricoul ud inapoi si cobor din masina. Ma duc la masina ei si ma aplec peste geamul deschis. Se vede pe ea ca e obosita. Inca purta hainele ude si geaca mea. Pare si mai mica in geaca mea mare.

-Tu ai castigat cursa. Felicitari.

Chiar ca e obosita. Sau se gandeste. Daca era in apele ei probabil venea cu o remarca sarcastica.

-Pentru ca m-ai lasat tu. Dar lasa ca vom mai concura noi. Esti obosita si uda leorca, poate mai si racesti.

-Uuu cineva e protector. Se vede ca si tu esti obosit.

-Lasa remarcile de nota 11 acum. Dute pune la somn masina asta faina dar si fundul tau.

-Aaa deci doar masina e faina. Fundul meu nu. Mno bine noapte buna.

Nu pot sa cred ce mi-a intors replica. Nu ma pot abtine sa nu rad.

-Nu ma referem asa,doar stii bine! Noapte buna blondino!

Am urcat in masina si am plecat lasand-o un pic confuza. Sper ca o sa-si dea seama singura cine sunt.

Ce parere aveti? :3
Cine credeti ca este defapt Patrick? Si ce legatura are cu trecutul protagonistei noastre?