Invizibila

Capitolul 5 - Numarul necunoscut

"Invizibila" PDV

Alerg pe strada inspaimantata, ca si cum as fugi de moarte. Am un deja vu. Am mai fost pe aici. Ma opresc din alergat. Ma vad pe mine ceea de acum 2 ani. Il vad si pe fratele meu care tocmai e impuscat. Il vad si pe nenorocitul ala cum fuge si reuseste sa scape. Apoi lesin. Cum am putut sa fiu asa slaba?? Am lasat ucigasul fratelui meu sa scape. Alerg la Alex si il iau in brate. Nu ii mai spun sa se trezeasca deoarece i-am mai spus de multe ori si nu a facut-o.

Doar stau, il strang in brate si plang. Simt cum hainele mele se pateaza cu sange. Se aud sirenele. In curand ajung si politistii. Vad cum sunt transportata la spital impreuna cu Alex. El este transportat intr-o alta ambulanta si nu vad unde il duc.
Medicii ma conecteaza la aparate si aud bipaitul lor care se transforma in vibratii.

Ma trezesc speriata si sar ca arsă  din pat. Ma uit la maini si la haine. Sunt curate. Mereu am aceea frica ca ma voi trezi plina cu sange chiar daca nu eu sunt ucigasa.

Se pare ca iar am avut acel cosmar ingrozitor. Dupa atatia ani inca ma bantuie acel moment care mi-a schimbat viata.

Stau cateva minute in pat si ma gandesc la trecut. Cat de fericiti eram toti inainte sa-l fi cunoscut pe ala. Il urasc din tot sufletul. Defapt ma urasc pe mine insami. Am jurat ca o sa il gasesc si o sa-i razbun moartea lui Alex. Cumva.

Aproape incep sa plang cand telefonul meu incepe sa vibreze. Ma suna un numar necunoscut. Ii inchid. Oricum nu sunt in staresa vorbesc la telefon acum si probabil e cineva care a gresit numarul. Observ ca am 4 mesaje: 3 de la Orange ca numarul meu a fost incarcat cu 6 euro. Wow!! 6 euro!! In ultima vreme eu am incarcat cu cel mult 3 euro. Din lipsa de verzisori si oricum nu aveam pe cine sa sun. Si inca un mesaj, de la numarul necunoscut caruia tocmai i-am inchis in nas.

N(numar necunoscut): Ce faci blondino?

Ma uit confuza la telefon. O fi gresit numarul? Sau de ce mi-ar spune blondino? Abia am cateva suvite blonde. Doar o singura persoana imi spunea asa si acum nu mai e posibil asa ceva. Sa ii raspund oare? Chiar nu stiu ce sa fac. Inainte sa ma hotarasc ce sa fac primesc inca un mesaj:

N: Hai raspunde ca nu degeaba ti-am incarcat numarul cu 6 euro!

Okay. Asta e ciudat. Foarte ciudat.

I: De ce mi-ai incarcat numarul? Cine esti?

N: Heii! Eu am fost primul care a pus o intrebare! Asa ca raspunzi tu prima, apoi eu. Poate.

I: Dormeam. Am avut un cosmar. Si m-ai trezit!!!!

N: Auuccii! Scuze.

Raspunde rapid la mesaje. Pacat ca eu nu am chef de vorbit. Las telefonul pe pat si ma duc la baie. Ma uit in oglinda si nu ma mir de ceea ce vad. Un monstru cu ochi bulbucati si cearcane imense. Parul meu saten deschis statea in toate directiile posibile si imposibile. Ochii mei nu mai erau albastrii, aratau ca marea infuriata. Erau aproape gri.

Ma spal pe fata si pe dinti ca sa imi revin. E ora 19:12 asa ca trebuie sa ma grabesc. Nu mai am timp sa imi spal parul asa ca il piaptan si il strang intr-un coc dezordonat. Ma duc in bucatarie si imi iau un mar. Casa e pustie ca de obicei. M-am obisnuit deja. Totusi ceva e schimbat. Ma uit prin bucatarie si observ o poza pe frigider. Suntem noi toti pe cand eu aveam 13 ani si Alex 17 ani. Ma intreb cine a pus poza acolo. Langa poza era un carnetel cu magnet si un pix agatat de el. Dar nu era niciun mesaj. Iau pixul si incep sa scriu ,,Mi-e dor de aceste vremuri! -A "

Nu mai am deloc putere sa plang asa ca ma duc inapoi in camera ca sa ma schimb. Azi voi merge la o plimbare. Poate si la o cursa in orasul vecin. Daca mai am bani de combustibil pana acolo. Verific banii din sertar. Se pare ca mai am bani doar de un plin, ceea ce imi va ajunge pentru 2 drumuri dus intors pana acolo. Asta cu conditia sa merg pe jos la scoala.

Telefonul meu iar vibreaza. Am primt 3 mesaje de la necunoscut.

N: Imi spui ce ai visat? Te rog?

N: Nu? Bine atunci. Vin sa-ti dau o imbratisare?

N: Heeiii!! Mai esti?

Ce mai tupeist se crede si asta. Crede ca daca imi incarca telefonul o sa ii joc jocul.

A: Asculta aici ciudatule!! Daca imi incarci numarul nu inseamna ca o sa iti cad in plasa! Nu stiu ce vrei de la mine si ar fi mai bine sa ma lasi in pace!!

Intre timp ma imbrac pentru cursa: o pereche de blugi negrii cu talie inalta, o bluza si in loc de geaca un pulover gri inchis cu 2 marimi mai mare ca mine. Avea sa fie frig in seara asta, era deja inceputul lui noiembrie.

Ma uit in oglinda. Aratam acceptabil, dar uitasem de pantofi. Aleg sa imi iau o pereche de bocanci cu toc de 5 cm. Nu prea inalti dar totusi ma avantajau si erau perfecti pentru condus.

Imi iau telefonul si verific casuta cu mesaje. 2 mesaje necitite:

N: Nu vreau sa cazi in nici-o plasa. Nu ti-am incarcat numarul ca sa ma crezi ceva profitor arogant. Vreau doar sa vorbim.

N: Apropo unde mergi? Areti super.

Cand am citit ultimul mesaj am crezut ca voi arunca telefonul pe geam. Daca aveam asa ceva la camera mea. Uneori e nasol sa ai perete de sticla. Nu poti arunca chestii afara si se pare ca lumea te poate urmarii cu usurinta. Am tras perdelele si am butonat furioasa telefonul.

A:Nu stiu cine te crezi si de ce ma urmaresti dar te avertizez! Nu ma lua peste picior pentru ca nu ma cunosti!
Si lasa-ma in pace idiotule!

Nu am mai asteptat raspunsul lui. Am luat cheile si am pornit catre garaj.

Cum vi se pare? :3

In acest capitol v-am dezvaluit initiala adevaratului nume al Invizibilei, "A".

Cum credeti ca o cheama? Astept raspunsurile voastre in comentarii sau in privat!