Invizibila

Capitolul 12 - Frankie s-a intors

Alessia PDV

Dormeam adanc cand simt ca 2 brate ma scutura puternic. Ma trezesc speriata si abia vad din cauza luminii ce era indreptata catre fata mea. Era o lanterna.

-Trezestete si mananca! A rastit un barbat catre mine si mi-a aruncat un sandvis la picioare.

Barbatul vroia sa plece dar l-am oprit strigandu-i:

-De ce m-ai adus aici? Ce vrei de la mine?!!

-Eu doar te-am transportat.

-Da-mi drumul! Eu nu ti-am facut nimic!!

Barbatul rade zgomotos la afirmatia mea. Nu inteleg ce-i asa amuzant.

-Ajuta-ma te rog! Tip si cateva lacrimi isi fac aparitia.

Fara sa spuna ceva barbatul pleaca. Probabil a iesit pe un coridor deoarece nu am vazut nici o usa sau alta sursa de lumina inafara lanternei lui.

Pipai din nou in jur si nu gasesc nimic decat sandvisul aruncat. Nu am de gand sa-l mananc. Oi fi eu prizionera dar nu sunt un porc.

Tot ce am vazut cand barbatul cu lanterna era aici erau pereti de piatra. O camera pustie fara vreun mobilier sau usa.

Chiar nu inteleg de ce m-au adus aici. Cu ce am gresit?

Vad din nou lumini. De data asta mai multe lanterne se apropie.

Revine barbatul acela urmat de...Marcus?!

Ma lumineaza cu lanterna si spune:

-Am aduso domnule!

-Foarte bine!

Marcus se uita satisfacut la mine si ii da un teanc de bani omului.

-Asteapta-ma afara!

Barbatul pleaca si ramanem singuri.

-Ce vrei de la mine?

-Nu vreau sa-ti fac niciun rau nu te speria.

-Si atunci de ce m-ai adus aici?

-Ca sa fi a mea! Din nou!

Mi-a picat fata cand a spus asta. Nu inteleg...

-C-cum adica din nou?!!

-Uite asa!

A stins lanterna si am auzit niste zgomote ciudate. Peste cateva minute aprinde lanterna si uimirea mea este imensa! Niciunul din noi nu spune nimic doar ne uitam unul la celalalt. Nu pot sa cred ceea ce vad. Ma inseala privirea, nu poate fi adevarat! In fata mea sta Frankie cu o masca in mana.

-Nu se poate!!!

-O ba da iubito! Sunt real! M-am intors la tine!

-Nu! Nu vreau! Lasa-ma in pace!!

Nu spune nimic si doar se uita la mine. Asta e ciudat. De ce nu face nimic?! Ma sperie.

-Lasa-ma te rog sa plec. Soptesc incercand sa imi revin din soc.

Stiam ca nu a murit. L-am vazut cum a fugit. Apoi am aflat ca a plecat din oras. Niciodata nu m-am gandit ca se va intoarce. Dar tot nu inteleg de ce s-a intors. Vrea sa se razbune?

-Nu pot sa te las sa pleci! Imi pare rau. Vreu sa fii a mea si mai apoi te voi preda sefului meu!

-De ce? El ce vrea de la mine? El cine e?!!

-Shhh! Linistestete.

Se apropie de mine dar ma feresc. Se aseaza langa mine. Nu mai am unde sa ma duc deoarece lantul nu ma lasa si imi provoaca rani la incheieturi.

-Lasa-ma! Te rog! Spun izbucnind in lacrimi.

-Nu plange! Nu iti voi face rau!

-Nu te cred!

Se apropie mai mult de mine si ma cuprinde in brate. Incerc sa ma feresc dar nu pot. Imi ia fata intre palme si ma forteaza sa ma uit la el. Era aproape acelasi Frankie pe care il stiam. Diferenta era ca in ochii lui vedeam dorinta de razbunare, ca si cum el ar fi fost cel ranit nu eu.

Incetez din a mai plange. Oricum nu avea rost. Nu aveam puterea sa mai pot protesta si oricum eram legata. Doar stau si imi accept soarta. Frankie se apropie din ce in ce mai mult de mine pana cand isi lipeste buzele de ale mele. Ma saruta apasat si salbatic. Ca un animal infometat. Nu ii raspund la sarut si imi apar noi lacrimi in ochi. Vazand ca nu-i raspund la sarut se indeparteaza de mine si spune:

-Imi pare rau, tocmai ti-ai ales un viitor ghinionist.

Spunand aceste cuvinte simt cum un ac imi strapunge bratul. O seringa. Incerc sa protestz dar ma strange de brat si ma pune la pamant. In timp ce substanta arzatoare se raspandea prin vene totul devenea incetosat. Vedeam dublu. Imi inchid ochii si astept sa-mi pierd cunostiinta.

-Am gasit fata sefu! Acum ti-o aduc!

Acestea sunt ultimele cuvinte ce le aud inainte sa cad intr-un somn adanc.

Hey! :3 Vreau sa va multumesc pentru vizualizari si voturi! Nu am crezut ca o sa am succes la carte!