Capitolul 2

121 23 4
                                    

Pur si simplu avea prea multa energie,si ea,epuizata,inghetata,nedormita,nu putea intelege de unde venea.A inchis ochii si si.a dorit ca toate sa dispara.A bagat mana in buzunar si a simtit ceva: ipodul ei."Da". Si.a pus castile in urechi si a dat volumul tare.Trebuia sa inece tot zgomotul.Dar nu s.a auzit nimic. S.a uitat in jos si a vazut ca bateria era moarta."Perfect". Si.a verificat telefonul sperand la ceva care sa o distraga,orice."Nu sunt mesaje..ca de obicei.".Se uita in sus.Privind la marea de fete noi,s.a simtit singura.Nu pentru ca era singura fata alba- de fapt prefera asta.Unii dintre ce mai apropiati prieteni ai ei de la alte scoli au fost negri,hispanici,asiatici,indieni- si unii dintre cei mai rai dusmani au fost albi.Nu,nu asta era problema.Se simtea simtea singura pentru ca era urban.Statea pe beton.O sonerie tare a sunat permitandu.i sa intre in aceasta "zona de recreere",iar ea a trebuit sa treaca prin portile mari metalice.Acum era in cutie-prinsa in cusca de portile mari metalice masive,acoperite de sarma ghimpata.Se simtea ca si cum ar fi la inchisoare.Uitatul la scoala masiva,la barele si plasa de la toate geamurile nu o facea sa se simta mai bine.
Intotdeauna se adaptase cu usurinta la noile scoli,mari si mici,dar toate acestea fusesera in suburbii.Toate au avut copaci,iarba,cer.Aicu,nu era nimic,doar oras.Simtea ca nu poate sa respire.O ingrozea.
A sunat o alta sonerie puternica si ea si.a facut drum,impreuna cu sutele de copii spre intrare.A fost imbrancita brutal de o fata masiva si si.a scapat jurnalul. L.a ridicat(deranjandu.si coafura),si apoi s.a uitat in sus sa vada daca fata isi cere scuze ...dar ea disparuse,intrand deja in multime.

TRANSFORMATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum