TRANSFORMATĂ

Capitolul 1

Caitlin Paine s.a temut intotdeauna de prima ei zi la o scoala noua.Erau lucrurile mari cum ar fi sa intalneasca noi prieteni,noii profesori,sa invete noi holuri.Si erau lucrurile mici cum ar fi obtinerea unui dulap,mirosul unui loc nou.Mai mult decat orice ea se temea de privirile certatoare.Simtea ca toata lumea intr.un loc nou se uita la ea.Tot ce isi dorea era anonimatul.Dar niciodata nu parea sa aiba parte de el.Caitlin nu putea intege de ce iesea atat de mult in evidenta.La un metru saizeci si cinci nu era deosebit de inalta ,si cu parul castaniu cu ochii caprui,(si greutate normala) simtea ca era medie.Desigur,nu frumoasa,ca alte fele.La 18 ani ,era un pic mai in varsta,dar nu suficient pentru a o face sa iasa in evidenta.Era altceva.Era ceva la ea care facea oamenii sa se uite de 2 ori.Stia,adanc in interior ca este diferita .Dar nici ea nu era sigura cum.Si daca era ceva mai rau decat o prima zi,era sa inceapa in mijlocul semestrului ,dupa ce toti ceilalti au avut deja timp pentru a lega prietenii.Astazi,aceasta prima zi,la mijlocul lunii martie,avea sa fie una dintre cele mai rele.Putea sa simta deja asta.Si totusi in visele ei cele mai negre ,nu s.a gandit ca ar fi atat de rau.Nimic din ce vazuse- si vazuse multe- n.a pregatit.o pentru asta.Caitlin statea afara langa noua ei scoala,o vasta scoala publica din New York,in dimineata inghetata de martie, si se intreba "De ce eu?".Era mult prea dezbracata ,doar in pulover si colanti,si nici pe departe pregatita pentru haosul zgomotos care o intampina.
Sute de copii stateau acolo,inghesuindu.se,tipand si imbrancindu.se reciproc.Arata ca o curte de inchisoare.Era prea mare galagie.Acesti copii radeau prea tare,se impingeau reciproc prea tare.Ea ar fi crezut ca este o incaierare masiva daca nu ar fi observat cateva zambete si rasete batjocoritoare.