Broken Smile

You're my only friend..

      *Perspectiva lui Emily*
    
      Zilele treceau, iar eu si Jeff devenisem prieteni. Am descoperit ca era de treaba, aveam aceleasi interese, ne placeau aceleasi chestii si uram aceeasi oameni...adica pe toata lumea.
    
     Stateam mereu in aceeasi banca si vorbeam in continuu, ma fascina, iar eu oricum nu prea aveam cu cine vorbi.
Intr-o zi, m-am trezit de dimineata grabindu-ma sa ma duc la scoala si sa ma intalnesc cu Jeff.. Deja il consideram cel mai bun prieten al meu. Am coborat scarile in graba si desigur mama m-a intrerupt:
   
    -Unde te grabesti asa?
   
    -La scoala, oare unde?
   
    -Auzi..cine e baiatul ala cu care ai inceput sa stai?
   
    -E Jeff, desi nu inteleg de ce te intereseaza.
   
    -Tu nu chiulesti de la scoala ca sa stai cu el? Parca nu era destul ca ma faci de rusine doar cu aparitia, vrei sa ma vorbeasca lumea din cauza ta, ca nu mai mergi nici la scoala?!
   
     -Nici macar nu-l cunosti!
   
     -Si nici nu trebuie. De acum sa nu te mai prind cu acel baiat, altfel ma ocup eu personal de el, iar tu nu mai vezi lumina zilei.
 
     Am fugit pe usa cu lacrimi in ochi, iar pe drum spre scoala nu m-am putut abtine si am inceput sa plang in hohote. M-am asezat pe o banca din apropiere gandindu-ma la ce sa fac. Nu aveam de gand sa renunt la Jeff!! Era singurul meu prieten...
   
    M-am ridicat incet de pe banca si am continuat drumul spre scoala. Lacrimile inca imi inundau ochii si curgeau lent pe obrajii mei.
 
    Dupa putin timp am ajuns in clasa. Incercand sa ma port normal, l-am salutat pe Jeff:
   
   -Hei.
   
   -Oh, hei Emily! Stai, ce ai patit?
   
   Cred ca fata mea nu era la fel de vesela ca salutul... Dar nu voiam sa-l ingrijorez, asa ca nu i-am spus nimic de ce se intamplase.
 
  -Nimic.. am spus eu schitand un zambet fals.
 
  El si-a dat seama ca nu vreau sa vorbesc despre asta si mi-a aruncat o privire ingrijorata dupa care m-a lasat sa-mi scot cartile din ghiozdan.
  
     ****
    Trecusera vreo 3-4 saptamani, iar eu aflsem mai multe despre Jeff. Parintii lui erau morti. El abia se mutase in orasul asta si statea cu chirie, iar banii pentru plata chiriei si pentru mancare ii primea din bursa scolara si premii la concursuri de desen. Da, era foarte priceput la desen, imi placea sa ma uit la el cand facea cate o schita la scoala. Parea asa concentrat si atent, parca totul din jurul lui disparea.
 
    Intre timp si el aflase mai multe despre mine...despre toate lucrurile prin care am trecut... divortul parintilor, accidentul de masina, mama... A aflat si ca mi-a fost interzis sa mai stau cu el, dar chiar dupa vorbele lui... "Nu renunt la singurul meu prieten"...

Helăău again. Damn, inca un capitol. =)) La media e Jeff :3