Asasina

4. Anorexia

Îl privesc minute în șir, amintirile dureroase derulandu-se în mintea mea. Lacrimile îmi incetoseaza privirea, picioarele îmi tremură și totul se învârte în jurul meu. Îl văd pe Adam speriat alergând spre mine. Aștept contactul cu podeaua, dar doua brate puternice îmi înconjoară talia si ma ridică ducandu-ma Dumnezeu știe unde. Totul e neclar în jurul meu și tot ce simt e suflarea caldă a lui Adam deasupra mea. Simt cum corpul îmi tremură ca gelatina si nevoia mea nebuna de medicamente se reinstalează în corpul extrem de slăbit. Simt cum o stare de lesin ma acapareaza si tot corpul îmi paralizează.

Adam pov:

Ma uit la Kristal si o văd extrem de tulburată privindu-l pe Luke. Lacrimile încep să-i curgă pe obraji și o văd cu se prăbușește. Alerg speriat către ea si o cuprind în brațe. Ma privește pierduta, cu privirea tulbure si isi da capul pe spate. O ridic în brațe și fug cu ea pana in camera. O așez pe pat si îmi sun doctorul care promite că ajunge în 10 minute. Ma așez lângă pat privind-o pe bruneta care începe să tremure privind în gol.
-Kristal!
Bruneta tresare rămânând cu privirea în tavan timp de câteva secunde, apoi închide ochii. Ma așez pe marginea patului si o trag peste mine. O strâng în brațe și o simt cum tremură în continuare. Ii dau pantofii negrii cu tocuri înalte jos din picioare si caut un tricou de al meu. Deschid ușor fermoarul si o dezbrac de rochia strâmtă ce îi îngreunează respirația. O privesc timp de câteva secunde. E atât de superba. Încerc să mă controlez pe cât pot, dar membrul meu e deja întărit si îmi provoacă o erecție extrem de dureroasa. Ii pun rapid tricoul si o acopar cu plapuma neagra până nu îmi pierd definitiv controlul. Ii sărut lent picioarele și simt un gust dulce-acrisor. Corpul brunetei asteia e delicios.

Doctorul intra pe ușă mare si neagra si isi arunca haina în cuierul din colțul camerei. Se apropie de corpul brunetei si începe să o consulte. După zeci de minute de tacere, doctorul scoate din servieta câteva cutii de pastile de culori diferite. Scoate câte o pastila din fiecare culoare si i le da superbei ființe ce zace pe patul meu. Doctorul ofteaza adanc si isi ia geaca din cuier.
-Care e starea pacientei, Morris?
- Domnule, domnișoara e extrem de slăbită, are nevoie de somn si pare putin anorexica. Puteți să-i dați pastilele astea de 2 ori pe zi si in câteva luni isi va renevi.
-Mulțumesc, Morris! spun expirând ușurat.

Orele trec si bruneta mea nu se trezește. O strang în brațe asteptand o minune și brusc simt cum se cuibărește în pieptul meu. O așez pe pat si o văd cum strânge din nasul ala superb ca un copil răsfățat. Fata asta e adorabila. Deschide ochii și isi scutură rapid genele. Geme ușor si se apropie de mine.