Depresie Sau Iubire !

Nu se putea mai rau...

Ma indreptam spre cladire insa deodata ma izbesc de un corp tare ca piatra.
Inchid ochii si astept contactul cu asfaltul insa asta nu sa intamplat imi deschid ochii si dau de niste ochii de culoarea cerului un albastru care iti intra in cap si nu mai iese de acolo.
"Mersi.."spun inca absorbita de ochii acestui baiat, imi da drumul din inchisoarea mainilor lui si am acces la toata fata sa. Parul de un blond inchis cu cateva reflexii de saten mai deschis gene mari ochii superbi nas mic buze carnoase si rosiatice si ceea ce iubesc e ca are un cercel in buza arata atat de bine , corp ca de zeu si cateva tatuaje care ies in evidenta prin tricoul alb transparent, poarta niste blugi negri uzati iar in picioare tenisi negri.
"Scuze e vina mea ...eu ti-am aparut in cale" spune el cu o mana dupa cap .
"Ma poti ierta" spune el cu speranta in voce .
"Daca imi faci cinste cu o inghetata te iert" spun eu.
"Sa facut" spune el cu mana indreptata spre mine. Ii iau mana si o strang, mici firisoare de electricitate mi-au coborat pe sira spinari, ciudat deoarece niciodata nu am mai simtit asta .
El mi-a zambit si a spus "Eu ma numesc Alex"
"Eu ma numesc Isobell " spun eu .
"Ne mai vedem spune Alex " cu un zambet pe fata .
"Cu siguranta "spun.
In drum spre clasa m-am intalnit cu acel baiat pe care l-am vazut dimineata sa uitat la mine si cu un zambet dracesc pe buze vine si imi spune "Ce faci frumoaso nu te-am mai vazut pe aici vrei sa iti arat imprejurimile?" Imi spune cu voce groasa dar sexi .
"Nu mersi n-am nevoie de cineva mai prost decat mine sa imi spuna pe unde merg " zic cu o oarecare incredere in mine .
Dau sa il ocolesc insa ma prinde de brat si ma izbeste in perete la contactul cu peretele rece si dur gem de durere.