A căzut o petală, peste mine și-am căzut, era grea, mai grea ca gândul care nu se vrea trecut. Ea roz, eu gri, am căzut împreună, pe asfalt ud, în zi de mai, de mai stai, o zi și-o lună, de-ai mai sta și până-n mai.
Rămân sub ea, e așa de mare!!oare de unde s-a desprins??vreau să mă ridic dar gândul tot nu se lasă învins. Mă ține acolo, în genunchi,sub o petală, în zi de mai, aștept să vii să mă ridici, aș vrea să pleci dar să mai stai.
El vine, tace, mă privește, apoi mă-ntreabă "Ce faci aici? Nu te ridici? Nu mă saluți? Nu mă săruți? Tu stai și mă privești, ridică-te, c-o să răcești!"
"Nu vezi că nu mă lasă gândul, să mă ridic, de fapt ... petala? Uită-te cât e de mare, cât luna mai, și mai cât Luna. De ce taci? Nu sunt nebună, ai uitat c-acum o lună, mi-ai dat flori roz, să te iert...
De-acolo cred că e petala, din gândul meu... din florile tale, dar e grea și mă rănește, m-a doborât, mă ofilește, pe asfalt ud, în zi de mai, aș vrea să pleci dar să mai stai. "
