Say her name (pauza)

Nu vreau sa plec!

După doua zile ma duc acasă. Stau în pat cu privirea spre tavan. Ma gândesc numai la Max! O iubesc! IUBESC! IUBESC! IUBESC!
-IUBESC! spun eu ca un tâmpit singuratic.
Cobor în bucătărie și nu vad pe nimeni. Am uitat sa va spun ca suntem în vacanță. Dar aia mari nu. Perfect! Îi vad telefonul lui Max pe masa. Îl deschid și încep sa plâng. Dau de mesajul lui Justin.
"Îmi e dor de tine, iubito! Întoarce-te sa te sărut din nou! Te iubesc, și știu ca și tu ma iubești! "
"Dacă te mai atingi de iubita mea... Îți crap capul, si dacă îi mai trimiți un mesaj te distrug! "
"Cine ești?! "
"Iubitul ei! "

După o săptămână

Cobor jos și vad ca Damian vorbește la telefon cu mâinile la gura. A fost promovat?
-Ce se întâmplă?
-Max s-a trezit și putem sa o luam.
-Și de ce mai vorbești la telefon?
-Nu vorbește. E atât de șocat încât a rămas nemișcat. Spune Darius.
-Haide ma mai repede! Îl trag eu de mana spre mașina. M-am oferit sa conduc, dar noooo...

O luam pe Max și ne uitam la un film.

Max

Stau lângă iubitul meu si ne uitam la un film. Imi place aici, acasă aveam multi prieteni, dar nu toți erau de treaba. În plus acasă e Justin. Nici obligata nu ma întorc acasă!
Dintr-o data se aude ușa deschindu-se. Ma uit mai clar și e mama cu tata?! Ce cauta aici?!
-Buna, copii, unde e Maximiliana?
-Aici. Spun și ridic mana.
De ce îmi spun Maximiliana pe tonul ala de "îți zic asa pentru ca ai făcut ceva greșit! "
-Fă-ți bagajele! Mergi acasă! Îmi ordonă ei.
-De ce?! Spun toti
-De 2 ori ai ajuns la spital, ceea ce ne-a dat de gândit. Și de asta te luam acasă.
-Mami, Tati! Se duce Damian la ei numai ca sa îi convingă sa mai rămân. Asa face de fiecare data.
-Damian! Degeaba! O luam acasă.
-Și Derek?! Spun eu
-Ce treaba avem noi cu el?
-Nu voi, eu! Este iubitul meu!
-Asta e. Ai o grămadă de băieți drăguți și acasă! Asa ca te așteptăm în mașina!
-Și dacă nu vin?!
-Te luam cu forța! Mai bine e sa o faci cu mâinile tale.
-Va urăsc!!!!!!
Ma duc în camera și plâng. Arunc toate hainele mele negre și gri în bagaje. Cobor jos și îi iau pe toți în brate. Pe Derek îl iau ultimul și îl țin foarte strâns.
Apoi îi șoptesc la ureche.
-Promiți ca vii la mine cat de curând?
-Normal! Spune și eu plâng în hohote.
-Acum plec... Spun cu greu.
-Nu mai plânge ca ma faci și pe mine sa plâng. Îmi i-a o lacrima de pe obrazul meu rece și alb.
Ma duc în mașina supărată și trântesc fără sa vreau ușa.
-Da de ce ai atitudinea asta, fetita?
-Ce atitudine?
-Vezi, Maximiliana! De când te îmbraci numai în negru?! Nu ții doliu! Vreau sa te îmbraci cu ce îți da Melisa!
-Melisa? Nu era în Canada?!
-Ba da, dar s-a mutat la noi. Și ea are grija de tine. Noi suntem plecați.
-De ce m-ați mai luat dacă nu sunteți acasă?!
-Ca sa stai cu Melisa. Ce dacă nu suntem acasă. Nu mai stai cu nesuferitul ala de Dirik.
-Este Derek! Și nu e nesuferit! Ma răstesc eu la ei.
Melisa... Verișoara mea care e fitoasa scolii. Ma face în toate felurile și se îmbraca numai în roz. Eu țin doliu. Na na na. Ea se îmbracă zici ca a venit de la o fabrica de păpuși Barbie!
După 3 ore de nervi ajung acasă.
Mama cu tata pleca si rămân singura.
Ma întind și ma duc în dus. Ma îmbrac în pijamalele mele negre cu cranii și cobor jos unde vad gașca de păpuși Barbie. Aia de lângă ea cine sunt? Gașca lui Can?
Nici nu ma uit la ei. Știu doar ca ma uit la telefon sa vad dacă Derek mi-a trimis un mesaj...
-Verișoara!! Spune și ma îmbrățișează.
-Am... Ok..
-Mi-a fost atât de dor de tine!!
Ori s-a schimbat, ori face asta numai de fata cu clonele ei.
-Și mie.
-Ele sunt prietenele mele. Și ei sunt prietenii iubitului meu Donn.
Unul dintre păpuși se uita la mine și își își buza.
-Păpușă, hai la tine în camera.
Păpușă?! Ala ești tu!