Is This Love...? [Two-faced love]

II

Șirul de gânduri îmi este întrerupt de ușa ce se deschide, lăsând la iveală trupul bine sculptat al...lui. Cu o oră în urmă dădusem peste el. Roșesc, gândindu-mă la acel moment.

'Oh, Doamne, cred că visez! Ce caută el aici?!' îmi spun în gând, încercând să-mi maschez emoţiile. Privesc mai bine corpul său divin, apoi îmi îndrept privirea spre ochii săi. Ochii săi electrizanţi, ce i-au acaparat pe ai mei din prima clipă când i-au întâlnit. Îl văd îndreptându-se spre noi, emanând încredere și galanţă. Simt cum mi se înmoaie picioarele, și am impresia că toată lumea din jurul nostru a dispărut, suntem doar eu și el. Sunt trezită din starea de reverie atunci când o aud pe Serena spunându-mi numele.

-Chase, ea e colega mea, Kate, spune zâmbind și-i face semn spre mine.
-Bună, spuse cu un rânjet pe faţă, întinzând mâna spre mine.
-Uhm..da..încântată, spun confuză și ușor jenată, apoi îi apuc mâna și i-o scutur ușor.

'Chase...' zâmbesc. Simt cum bătăile inimii mi se accelerează în liniștea ce ne cuprinsese. Îmi retrag mâna, privindu-l în ochii săi captivanţi, așteptând momentul oportun să încep o conversaţie cu cei doi. Dar se pare că Serena mi-a luat-o înainte.

-Chase e verișorul meu, replică ea, lămurindu-mi curiozitatea.
-Grozav, surâd și aștept să continue.
-Zi și tu ceva, mototolule, îi dădu un pumn jucăuș în umăr, făcându-l să se încrunte.

Încep să râd din cauza apelativului folosit de Serena pentru a-și motiva verișorul să intre în discuția noastră, dar mă opresc, observând că el este vizibil afectat, aș putea să spun enervat de faptul că Serena tocmai l-a făcut de râs în faţa mea. Presupun că acesta voia să facă o impresie bună, dar planurile i-au fost date peste cap de scumpa sa verișoară. Deja încep s-o plac pe noua mea colegă, și presimt că ne vom înţelege perfect în decursul acestor 4 ani pe care trebuie să-i petrecem împreună.

-Mersi, Serena, vocea lui răgușită răsună în sala de clasă, iar eu îmi îndrept atenţia spre el. Da, sunt verișorul ei, din păcate, îi scoate limba prietenei mele. Și sunt într-a zecea, mă privește, iar eu las capul în jos.

'E cu un an mai mare decât mine și arată...așa?! Pare scos dintr-o revistă de modă. Iar buzele alea pline...' îmi spun în gând. 'Fuck, Kate, revino-ţi! E doar un băiat, pentru numele lui Dumnezeu!' conștiinţa mea intervine, iar eu îi dau dreptate. E prima oară când mă simt atrasă de un băiat. Parcă sunt un fluture atras de razele arzătoare ale soarelui. Precum acesta, tânjesc după căldură din partea lui, o duioasă mângâiere, o trezire la viaţă din această stagnare veșnică. Pentru prima dată, vreau să mă simt vie, iar asta e posibil. Oare el e răspunsul tuturor problemelor mele? Ar putea fi și coșmarul din care nu o să mă mai pot trezi. Odată ce intru în acest joc periculos, trebuie să-l joc până la final.
Dintr-o dată, gândul îmi zboară la James. Când eram cu el, astfel de emoţii îmi erau străine. Îmi pare așa rău că l-am făcut să sufere, observam în privirea lui că ţine cu adevărat la mine. Venise atâţia kilometri doar să mă vadă, să mă strângă în braţe și să-mi audă bătăile inimii. Dar...din păcate, bătăile acesteia nu erau atât de intense precum sunt acum. Nu simţeam nimic. Mă despărţisem de el înainte de vacanţa de vară, din cauză că devenea prea lipicios, iar eu mă săturasem să-l mint în legătură cu sentimentele mele pentru el.
Ce simt acum e ciudat. Poate am doar emoţii, până la urmă m-am făcut de râs în faţa lui, dând peste el din neatenţie. Și...abia l-am cunoscut, e normal să mă simt așa.

Soneria se aude, iar eu o privesc deznădăjduită pe Serena. Aveam Istorie, iar profesorul era destul de sever. Cel puţin, așa auzisem.

-Ar trebui să plec, spuse el.
-Bine, ne mai vedem, blondule, râse Serena.
-Sigur, blondo. Mi-a părut bine, Kate, îmi face cu ochiul și se îndepărtează.
-Și mie, îl privesc ieșind, închizând ușa în urma lui.
-Haide, încă 4 și am scăpat, îmi spuse Serena.
-Abia aștept, râd scurt.

Mă așez în bancă și-mi scot caietul și cartea primită de la doamna dirigintă, și aștept relaxată să-mi cunosc noul profesor de Istorie.

***

Aparent, nu e un om atât de sever pe cât se spune. E destul de glumeţ. De asemenea, este serios atunci când situaţia o cere. Ne-a avertizat în legătură cu absenţele la ora lui, și consecinţele pe care le vom avea de suportat dacă vom încălca regulile. O să încerc să mă pun bine pe lângă el. Nu vreau note proaste încă de la început.
Următoarele ore trec foarte repede și iată-mă în staţie, așteptând autobuzul. Abia așteptam să ajung acasă, să mănănc mâncare caldă și să mă relaxez. Eram obosită, nu fizic, ci psihic. Avusesem parte de atâtea astăzi, încât nu știam ce-mi va aduce ziua de mâine.
Ajunsă acasă, mă schimb de hainele ce deveniseră deja incomode și mă îndrept spre bucătărie. După ce termin de mâncat, decid să mă relaxez.
Mă așez confortabil pe canapeaua din sufragerie și încep să-mi butonez telefonul. Intru pe reţelele de socializare, dar se pare că nu e nici o noutate.
Chiar înainte să ies de pe Facebook, ultima reţea pe care o aveam de verificat, văd.......

Bună din nou. Încă un capitol. Mă bucur că citiţi. Dacă vă place, lăsaţi un vot. Vă mulţumesc.❤