Is This Love...? [Two-faced love]

V

În momentul următor, el o îmbrăţișează strâns pe una dintre cele trei fete, aceasta plasându-i un sărut pe obrazul drept. Apoi, "drăguţul" de Chase îi șoptește ceva la ureche și îi sărută gentil buzele. Mă uit nedumerită la acestă scenă, apoi îmi îndrept pașii spre clasă.

'Super, Kate. Ți-am spus că nu ai șanse cu el!' intervine din nou "sfânta și dreapta" mea conștiință. Încep s-o urăsc, dar...la dracu', are mereu dreptate. Ce naiba a fost în capul meu? M-am lăsat păcălită de înfăţișarea și vorbele lui...
Îmi simt obrajii umezi, așa că mă îndrept spre baie, vreau să trec neobservată de colegi sau de Serena. Nu o să-mi arăt slăbiciunea în faţa lor, cel mai probabil o să profite de aceasta. Iar Serena o să fie îngrijorată, și cu siguranţă o să mă întrebe ce s-a întâmplat. Nu vreau să afle că idioata de mine îl place pe...el. Propriul ei verișor, pe care îl spiona ea cu câteva minute în urmă.
Intru grăbită în baie, ţinându-mi capul în jos, iar peste câteva secunde dau peste cineva și mă opresc brusc.

-Uhm...scuze...îmi șterg obrajii cu mâneca bluzei și-mi ridic privirea.

Observ că în faţa mea se află o fată mai înaltă cu câţiva centimetri faţă de mine, ce-mi zâmbea ștrengar. Părul ei era castaniu cu reflexii aurii, ce-i cădea în valuri pe umerii ei rotunzi. Avea niște ochi plini de candoare, fascinanţi, mi se părea că mierea se revărsa din aceștia, doar privindu-i. După expresia feţei sale, ce denota amuzament, îmi dădusem seama că nu era deloc enervată sau deranjată de faptul că dădusem peste ea. După cum am mai spus, sunt o neîndemânatică, iar persoanele din jurul meu ar trebui să-și păzească spatele.

-E în regulă, replică ea, zâmbind.
-Sigur..? Adică..ești bine? o interoghez eu, fiind mai preocupată de starea ei, decât de a mea.
-Sigur, nu-ţi face griji. Da, eu sunt bine, dar tu? își ridică o sprânceană.
-Sunt ok, îmi ridic colţurile buzelor într-un zâmbet forţat.
-Nu mi se pare că ești. Scuze că mă bag, dar...ce ai păţit? mă ia deoparte și mă privește cu compasiune.
-N-Nimic, mă bâlbâi eu, și simt cum o nouă serie de lacrimi sunt gata să-mi inunde ochii.
-Oh, haide, te aștepţi să te cred? Mi-am dat seama că ceva nu e în ordine din momentul în care ai intrat dimineaţă în clasă, replică ea.
-Stai, în clasă? Dar...o privesc confuză.
-Da, suntem colege, bleago, surâde.
-A...zâmbesc scurt.
-Deci..?
-Ăm...știi...mie îmi place de cineva, strâmb din nas.
-Și? Nu cred că asta e o problemă, e ceva normal.
-Da, dar...
-Oh, cred că știu ce vrei să spui, își mușcă buza, apoi mă îmbrăţișează.
-Da...oftez eu, strângând-o în braţe.

'Cum de nu am observat-o până acum?' îmi spun în gând. 'Chiar știe despre ce vorbesc? Despre faptul că el habar nu are ce simt...?'
Nu mă pot abţine să mă gândesc la scena de azi, de pe coridor. Așa face cu toate, sau eu sunt o excepţie? Nu prea cred, după felul cum se comporta în preajma ei. Presupun că eu am fost privită precum o nouă jucărie, o păpușă pe care să o adauge la colecţie. A fost prima...și cred că ultima dată când am simţit acei fluturași în stomac. Mai degrabă erau albine, ce zumzăiau de zor, avertizându-mă să nu mă apropii prea tare de acest zeu, ajungând astfel propria sa marionetă. Era complet ieșit din comun ca o fată ca mine să fie cu un băiat ca el. E popular, e frumos, are tot ce-și dorește, chiar dacă a făcut sacrificii pentru asta.
Am aflat despre colega mea, cea peste care dădusem în baie, că o cheamă Isabella. E un nume fascinant, chiar nu înţeleg de ce ea preferă să i se spună Bella. E o cântăreaţă desăvârșită, iar asta îmi stârnește admiraţia faţă de ea. Am mers împreună în clasă, și, sperând că o să mă înveselească, a decis să-mi cânte câteva strofe din Gold.

Surprinzător, a reușit să-mi readucă buna dispoziţie și să-mi îndepărteze gândul de la Chase.
Orele se scurgeau ca nisipul dintr-o clepsidră; știam că "distracţia" va lua sfârșit, iar eu puteam să mă îndrept spre casă și să mă încui în camera mea. Sanctuarul meu, locul unde puteam da frâu liber gândurilor, emoţiilor și frustrărilor acumulate de-a lungul acestei zile extenuante. Aud mult doritul clopoţel, așadar încep să-mi strâng lucrurile de pe bancă și să mi le îndes în geantă. Le îmbrăţișez pentru ultima oară pe ziua de astăzi pe Serena și pe noua mea prietenă, Bella. Îmi iau geaca de pe scaun, punând-o pe mine, apoi mă îndrept spre ușă. O închid în urma mea și răsuflu ușurată de îndată ce văd că am scăpat din liceul ăsta idiot.
Mă îndrept grăbită spre staţie, nebăgând în seamă lumea din jurul meu. Odată ajunsă, mă așez pe băncuţă și-mi aștept mijlocul de transport. Observ câteva fete în faţa mea, ce discută cu înflăcărare despre un tip din școală. Îmi întorc ochii peste cap și-mi scot telefonul și căștile din geantă. Îmi așez câte o cască în fiecare ureche și apăs Play pe o piesă random. Se pare că am ales bine, e Broken, de Lund. Brusc, a devenit piesa mea favorită; credeam că n-o s-o mai ascult...o descărcasem mai demult fiindcă îmi plăcea ritmul ei, dar niciodată nu am ascultat-o atât de intens precum o fac în acest moment. Versurile mi se transpun în piele, precum niște tatuaje desenate atât de maiestuos, sau niște picturi, realizate cu măiestrie de artiști renumiţi. Odată ajuns și mijlocul meu de transport, urc și mă așez ca de obicei, pe primul loc liber găsit.
Acasă...din nou fără părinţi, doar eu și fratele meu enervant, pe care trebuie să-l hrănesc. Mă gândesc să fac paste, ceva ușor de preparat; iar apoi, fără să iau măcar o gură din pastele pregătite cu atenţie, hotărăsc să fac ceea ce am așteptat încă de când am ieșit din liceul ăla blestemat, să mă refugiez în camera mea.
Încui ușa bine și mă așez pe burtă în patul meu moale și comfortabil. Mi-aș putea petrece toată viaţa în el, nu mai vreau să ies și să dau ochii cu acel...nici nu știu cum să-i spun. Faptul că mi-a dat speranţe deșarte a făcut ca acesta să decadă extrem de mult în ochii mei. Cu siguranţă nu îi voi mai permite să-mi joace feste, mi-a fost de ajuns.
Îmi iau telefonul și intru pe Facebook. Vreau să văd ce e nou, de asemenea, o să-i dau cerere de prietenie Bellei.
Deodată, primesc un mesaj de la......

Hello, my little cupcakes. Am revenit cu acest "mirifc" capitol :))
Sper să vă placă și nu uitaţi de vot. Vă pupăcesc❤