Is This Love...? [Two-faced love]

I

Dimineaţă. Razele răzleţe ale soarelui străbat micile crăpături ale draperiei trase peste fereastra mea, mângâindu-mi cu căldură faţa și ochii.
Clipesc des, apoi îmi deschid ochii larg, căutându-mi telefonul cu privirea. Îl zăresc la un metru depărtare, așezat cu grijă pe noptiera de lângă pat. Îl iau în mână, deblocându-l. Prima dată mă holbez la ceas și constat cu ușurare că e doar 6:50, apoi mă ridic din pat și merg la baie pentru a mă pregăti.
Nu voiam să pierd autobuzul, nici să întârzii, având în vedere că nu am fost în prima zi de școală, ce era cea mai importantă. Adevărul este că, cu o noapte în urmă sosisem acasă, după o călătorie la rudele mele din Marea Britanie. Încă-mi amintesc prin ce momente amuzante am trecut, împreună cu verișoara mea, ce era incredibil de neastâmpărată și amuzantă. Mereu mă face să râd, iar asta e ceea ce-mi place la ea cel mai mult.

'Kate, o să întârzii!', conștiinţa mea intervine, și, drept să spun, avea dreptate.
Îmi spăl faţa și dinţii cu atenţie, apoi îmi aranjez părul, încercând să-l îndrept cât de cât. Urăsc momentele când părul meu o ia razna, iar asta se întâmplă destul de des, având în vedere faptul că sunt o neîndemânatică și jumătate.
Mă reîntorc în cameră și privesc ceasul.

'7:10. Ar trebui să mă îmbrac.'
Îmi iau cămașa pregătită seara trecută și blugii bleumarin, apoi merg la șifonier și-mi caut sacoul cu model floral. După câteva minute de căutări, îl zăresc chiar în spatele gecilor mele; mă întind după el, luându-l cu succes și punându-l pe mine, având grijă să nu-l șifonez.
Îmi iau telefonul și cobor scările în grabă, realizând că e deja 7:20, iar eu trebuie neapărat să prind acel autobuz. Mă încalţ repede și-mi iau geanta, apoi ies în grabă pe ușă și alerg pe străduţă, până ajung la staţie. Odată ajunsă, îmi trag răsuflarea și mă uit în dreapta mea, pentru a observa dacă mijlocul meu de transport mă lăsase baltă.
Din fericire, m-am înșelat. Câteva momente mai târziu, îl zăresc luând curba și încetinind în clipa în care ajunge aproape de staţie. Oprește, iar ușile se deschid, permiţându-mi să intru.

-Bună dimineaţa! spun șoferului, zâmbindu-i slab, apoi mă îndrept spre un loc liber.

Mă așez pe un scaun liber, apoi îmi scot telefonul și căștile din buzunar. Ascult melodia mea preferată, Good for you. Drumul nu durează mult, iar în 20 de minute, mă aflu în faţa intrării principale. Ușor timorată, îmi așez mâna pe clanţă și o apăs, împingând ușa. Intru, observând șiruri de uși ce aparţineau sălilor de clasă, apoi caut cu privirea acea ușă ce se presupunea a fi a sălii în care urma să-mi petrec următorii patru ani.

***

Era...o ea. Din punctul meu de vedere, era o persoană drăguţă. Părul ei blond și cârlionţat mi-a atras în primul rând atenţia. Apoi, i-am privit ochii. Aceștia aveau o culoare fermecătoare, erau căprui cu niște delicate nuanţe aurii. Am privit-o fix, zâmbindu-i cald. Spre surprinderea mea, aceasta a făcut la fel, urmând să ne întoarcem fiecare capetele spre tabla pe care doamna noastră dirigintă scria niște propoziţii, ce ne ajutau la înţelegerea lecţiei de zi.
După aproximativ 50 de minute, aud soneria și răsuflu ușurată.

'Una s-a dus, mai am cinci.' Îmi spun în gând și mă ridic din bancă, aranjându-mă. Îmi pun caietul în geantă, uitându-mă în jur. O observasem pe fata ce mă privise în oră, vorbind cu un coleg de-al nostru.

'Să merg la ea...? Oh, Doamne, n-o pot deranja! Hmm, pare o persoană deschisă'. Surâd, măsurându-mi atentă acţiunile. De îndată ce-mi văd colegul îndepărtându-se, decid să mă bag în seamă. Nu puteam sta singură toată ziua. În plus, sunt o persoană sociabilă și prietenoasă.
Colegul meu plecase de ceva timp, așadar am decis să-mi pun planul în aplicare.
Mă îndrept cu pași mărunţi spre ea, privind-o cu bunăvoinţă.

-Bună, îi spun zâmbind când ajung în faţa ei.
-Hei. Kate, nu? îmi răspunde cu entuziasm.
-La dispoziţia dumneavoastră! glumesc, făcând o plecăciune.
-Eu sunt Serena, râde și-și întinde mâna spre mine.
-Încântată.

Îi iau mâna într-a mea și i-o scutur prietenește, apoi începem să discutăm mai în amănunt. Am aflat că aceasta mai are o soră, Luisa, pe care o îndrăgește nespus. Mă gândesc și eu la fratele meu, ce e de o vârstă cu ea. Poate s-ar înţelege, precum eu și Serena o facem. Am mai aflat că, de la vârsta de 10 ani, cântă la pian, iar timpul liber și-l petrece în natură, sau cântând. Părinţii ei sunt foarte open-minded, la fel ca ai mei, ceea ce mă face să cred că familiile noastre vor fi foarte apropiate. Cel puţin asta sper.
Zâmbesc ușor, gândindu-mă la nenumăratele lucruri pe care le avem în comun.
Șirul de gânduri îmi este întrerupt de ușa ce se deschide, lăsând la iveală trupul bine sculptat al.......

Salutare! M-am întors cu primul capitol din această poveste dragă mie. Sper să vă placă. Nu uitaţi să votaţi, dacă este și pe placul vostru. :)) Pupici❤