Is This Love...? [Two-faced love]

IV

În ziua următoare, ajunsă pe coridorul liceului, sunt luată prin surprindere de Serena. Îmi apucă mâna și mă trage după ea până în baia fetelor.

-Ce dra...Serena?! mă încrunt și o urmez, întrebându-mă ce s-a întâmplat.
-Kate, avem o problemă, îmi spune ea de îndată ce intrăm în baie.

Vocea ei era ușor impacientată și puteam observa clar că ceva nu era în ordine. Îmi rezem spatele de peretele băii și o privesc cu o sprânceană ridicată în semn de întrebare.

-Pentru ce m-ai târât pe hol, în faţa atâtor oameni, până în baia asta infectă? pufnesc, privind-o.
-Ăm...păi...

În acel moment, singurul sentiment ce pusese stăpânire pe ea era nesiguranţa. Nu avea încredere în mine? Și totuși, de ce ar avea? Mă cunoaște de o zi, nu de un car de ani. Îmi întorc ochii peste cap și mă apropii de ea.

-Serena, poţi să-mi spui, zâmbesc scurt.
-Vreau să mă ajuţi cu ceva, îmi spuse ea, scoţându-și balsamul de buze din buzunar. E vorba de Chase.

'A...a zis Chase? Ce mama naibii s-a întâmplat cu el?' îmi spun în gând.
Aceasta își aplicase puţin balsam pe buza inferioară, apoi și-o unise cu cea superioară, formând o linie dreaptă. M-a privit scurt, apoi și l-a pus înapoi în buzunar.

-Ce e cu Chase? o privesc atentă.
-Nenorocitul mi-a spus că-i place de cineva, râse.
-Oh...și asta e ceva rău? replic eu, trecându-mi o mână prin păr.
-Dăh, eu n-o cunosc pe ghinionistă, îmi scoate limba.
-De ce tocmai "ghinionistă"? râd.
-Pentru că ăla e un nebun și jumătate, o va stresa non-stop și cu siguranţă n-o va lăsa să plece de lângă el prea ușor. Trebuie s-o avertizez, îmi dă un pumn jucăuș în umăr și râde cu poftă.
-Nu sună rău, dau din sprâncene.
-Nu? Săraca fată, va rămâne traumatizată, reușește să spună, abţinându-se din greu să râdă.
-Se pare că verișorul tău e un băiat cam problematic, glumesc eu.
-Ai dreptate, Kate. Haide, în 5 minute începe ora. Trebuie să fim în clasă, sau vom risca să fim ascultate, iese pe ușa de la baie și aleargă spre sala de clasă.

Ies și eu, uitându-mă în jurul meu. Holul e plin de grupuleţe, adunate în faţa sălilor de clasă. Câteva fete își fac loc printre ele, pășind hotărâte, mândre. Chipul lor părea de piatră, de parcă cineva le-ar fi sculptat cu îndemânare, iar privirea le era rece ca gheaţa. Stau nemișcată preţ de câteva secunde, admirându-le cu dezgust. Pufnesc, mergând din nou înspre sală.
La capătul holului îl văd pe el. Doar prezenţa lui îmi provoacă o serie de fiori pe șira spinării și tot ce vreau să fac e să o iau la goană, dar ceva dinăuntrul meu mă ţine în loc, privindu-i statura impozantă. Decid să continui să merg, prefăcându-mă că nu l-am observat. Când ajung în dreptul lui, îmi apucă talia cu braţul său puternic și mă lipește de pieptul său cald.

-Kate, zâmbește în colţul gurii.
-C-Chase, mă bâlbâi și simt cum obrajii îmi iau foc.
-Vreau să știi, pentru cultura ta generală, că răbdarea mea are limite, îmi face cu ochiul.
-La ce te referi? replic eu, privindu-l confuză.
-Amintește-ţi ce am vorbit aseară, dulceaţă, râde scurt.
-Ă...da, zâmbesc, ușor jenată. Nu sunt liberă acum, dar oricând mă poţi întreba ce dorești să afli.
-Mm...bine. Pe curând! îmi dă drumul și-mi trimite o bezea în aer.

Râd și-mi ridic mâna, prefăcându-mă că am prins-o. Îmi strâng degetele în pumn și i-l arăt, apoi îl pun la piept și-mi continui drumul.
Deschid ușa, uitându-mă în jur, apoi aud clopoţelul. Intru și închid ușa în urma mea, trântind-o. Mă așez în bancă, îmi scot cărţile pe bancă și aștept profesorul.
Cu 10 minute înainte de pauză, primesc un bileţel de la Serena. Îmi întorc capul și o privesc, apoi deschid bileţelul și citesc în gând.

"Kate, vreau să aflu cine e fata aia misterioasă. Propun ca în pauză să facem o mică anchetă. :) Ești dispusă să mă ajuţi?"
Las bileţelul pe bancă și iau pixul în mână, jucându-mă cu el.
"Vrea s-o ajut cu ancheta, dar mi-e frică de ce voi afla..." îi scriu un simplu "Da :)" și-i trimit biletul înapoi.
'Kate, faci o greșeală. N-ar trebui să intervii în viaţa lui. Dacă nu ești tu cea despre care vorbește? Ce o să faci?' conștiinţa mea intervine, iar pentru a mia oară, are dreptate. Nimic nu doare mai mult decât să vezi persoana la care ţii iubind pe altcineva. Te seacă de viaţă. Cel mai dureros e să afli că încercările tale sunt în van. Orice ai face, nu are efect. Te simţi ca o fantomă, luptând cu întunericul, dar în cele din urmă, ajungi acaparată întru totul de acesta. Te simţi inutil, infirm, precum o pasăre, căreia i-au fost tăiate aripile.
Totuși, ce s-a întâmplat în pauză a fost ciudat. Dacă nu sunt eu cea pe care o place, atunci de ce ar fi făcut asta? Vrea să mă tachineze? Mi-a găsit slăbiciunea și vrea să profite de ea? Atâtea întrebări fără răspuns. Acest Chase e învăluit de o perdea de mister. Pentru a-l cunoaște, trebuie s-o îndepărtez puţin câte puţin. Imediat ce aud clopoţelul, mă ridic din bancă și merg la cea a Serenei.

-Deci, ce facem? mă uit la ea.
-O să-l urmărim, poate o să se întâlnească cu ea. E imposibil să n-o facă, se ridică și-mi zâmbește.

O urmez până afară, unde-l vedem pe el cu încă doi băieţi și trei fete. Mă ascund în spatele ușii și-i privesc gesturile. Serena e afară cu încă o prietenă de-a ei, așezată astfel încât el să n-o poată observa.
În momentul următor, el......

Enjoy. Votaţi. Vă pup💋❤