Double personality || Ashton I.

1. Talia West.

Tocmai terminasem ultimul episod din primul sezon al serialului American Horror Story si acum aveam de gand sa vad al doilea sezon, dar ramasesem fara inghetata sau orice altceva dulce in apartament. Cum simt mereu nevoia sa mananc a trebuit sa ma ridic din patul meu comfortabil, sa imi schimb pijamalele cu ceva la fel de larg si sa ies afara, pana la supermarket. 

Cu siguranta lumea nu se uita ciudat la mine pentru ca port pe canicula asta hanorac negru de iarna, deci probabil e ceva in neregula cu fata mea. Altfel nu imi explic reactiile. 

Am luat un cos si l-am tras dupa mine prin magazin, uitandu-ma la produsele de pe rafturi pe care trebuie sa le cumpar in favoarea dulciurilor. Ca sa nu mor de foame pana la urmatoarea vizita acasa am aruncat in cos multa mancare semipreparata si am trecut mai departe, ajungand sa stau indecisa in fata frigiderului cu inghetata. 

Menta sau zmeura? 

Menta. 

Mi-am intins mana, incercand sa apuc macar putin cutia imensa de culoare verde, dar inaltimea mea de copil nu m-a ajutat si mi-au venit imediat dracii. 

Aveam de gand sa ma urc in nenorocitul de cos doar ca sa ajung, dar inainte sa imi pun in aplicare planul prost un baiat dragut m-a ajutat si mi-a si pus cutia in cos. 

- Multumesc, am spus eu si m-am uitat in sus. 

- Cu placere, mi-a raspuns el si mi-a zambit. 

Picioarele si mainile au inceput sa imi tremure cand am realizat ca tipul care m-a ajutat e Ashton, fostul meu coleg de liceu si singurul de care am fost indragostita vreodata. 4 afurisiti de ani a durat dragostea mea si el nu stie de asta nici in prezent. Nu l-am mai vazut de la festivitatea de absolvire si sincer dupa vreo trei saptamani nu m-a mai interesat de el, mai ales dupa ce am auzit ca s-a mutat din America. Imi pierdusem orice speranta ca intre noi ar putea exista ceva mai mult decat...nimic? Niciodata nu am fost prieteni, nici macar pe aproape.  

Nu am stiut cum sa reactionez si pentru ca nu puteam sta ca o fraiera in fata lui, am facut primul lucru care mi-a trecut prin cap: am ridicat cosul de jos si m-am intors, dorind sa fug ca o gaina speriata. Dar pentru ca am ghinionul unei persoane nascute in vineri 13, Ashton a strigat dupa mine. 

- Stai! 

Din cativa pasi ajunsese langa mine si m-am holbat ceva timp la corpul lui. 

- Imi pare foarte cunoscuta. Ne stim cumva? 

Care sunt variantele in cauzul de fata? Daca ii spun ca nu ne cunoastem e ca si cum as spune "da, boule, am fost patru ani in aceeasi clasa", asta pentru ca el nu a parut sa ma observe vreodata si nici eu n-am incercat sa ma apropii. Deoarece sunt o ratata antisociala. 

- Da, am fost colegi la liceu. 

Tremuram mai rau ca un catel dupa baie. 

Ashton a parut sa fie socat de raspunsul meu si m-a privit lung, probabil gandindu-se daca nu cumva fac misto de el. Sigur regreta ca m-a ajutat cu rahatul ala de inghetata. Nici macar pofta nu mai am.

- Cred ca imi amintesc de tine, a spus la fel de ganditor si si-a trecut o mana prin parul destul de lung saten deschis. 

Practic salivam la el si la mainile lui gigantice cu degete lungi si cateva inele superbe. 

- Cindy te cheama, nu? 

Aw, a tinut minte ca incepe cu C.

- Cynthia. 

- Asa, am fost pe aproape. 

Aw, ce ras frumos. 

Aw, ce zambet superb.