I'm (not) fine

Capitolul 1: O zi ca oricare alta...Cred.

Trezindu-ma suspinand dintr-o lume pe care mi-as fii dorit sa o am vesnic,privesc Soarele ce-mi zambeste cald printre jaluzele.Ii zambesc la randul meu,si-mi sterg lacrimile inca aflate pe obrazul rece.Alta zi,alta speranta...Printre ganduri pierduta.Parfumul umbrei de pe peretele camerei imi soptea ca nu sunt singura,dar vorbele dulci se spulberau precum un balon de sapun.Ma ridic din patul ce scartaia sub greutatea mea,si-mi ciufulesc putin parul in oglinda de pe dulap.Ma analizez pentru putin timp din cap pana in picioare,ma uit in ochii mei goi si rosii de la plans si zambesc larg parand a fii bine.Facand pasi nesiguri catre semi-intunericul baii,suspin si ascult cu precizie zgomotul facut de intrerupator,ce sunase ca un ecou in mintea mea goala.Tresar si imi indrept capul spre podea,unde o blanita pufoasa si matasoasa imi mangaiase delicat piciorul."Ma mir ca nu mi te-a luat si pe tine..." imi zic aplecandu-ma pentru inca un motiv de a zambi,si anume mica mea felina neagra cu ochi albastrii.O alint si o las jos cand aud pasi tropaiti in camera opusa.

-Te-ai trezit,vierme? aud o voce acra,rece si autoritara,fara pic de iubire,si de asemenea foarte familiara.

-Da mama! spun cald,incercand ca amcar eu sa fiu mai acceptabila.

O lacrima mi se scurse pe obraz,si suspin lasand apa sa curga din robinet.Imi las palmele sa faca contact cu ea,si-mi racoresc apoi fata lent cazand in ganduri profunde.Pentru mine,cateva secunde erau esentialul vietii mele.Deschizand ochii inchid robinetul strans si-mi privesc adanc reflexia ochilor raniti,ascuzand durerea cu un zambet ce-aveam sa-l port din nou o zi intreaga.Stingand lumina ma indrept spre usa camerei celeilalte de unde un zgomot imi rasunase puternic in cap.Oftez avand un moment de ragaz cu mana pe clanta,si deschid usa fara ezitare.Parul negru precum abaonsul era prins aiurea lasand la iveala urmele albe ale batranetii,si ochii inzestrati cu dungi marcate de timp si stres.Buzele ei carnoase pe care rar le vedeam curbate intr-un zambet sincer erau uscate ca de obicei.Un sort murdar,niste pantaloni lejeri si o bluza alba pe care o vedeam zilnic ii lasa la iveala formele inca bine intretinute.Nu puteam sa o privesc cu ura.Fara ea,nu m-as fii aflat aici.Insa ea putea face orice.Cu pasi apasati se pune in fata mea si in urmatorul moment,obrazul meu ustura amarnic sub greutatea palmei ei."Tipic..."

-Vrei sa-ti dau eu motiv sa plangi,domnsioara? 

-N..

-Treci si mananca!!!

Zambesc si ma indrept spre masa prafuita,unde o portie de supa rece zacea intr-un bol ciobit.Ma asez in liniste si iau o sobitura.Fara gust si fara nici un Dumnezeu,avea sa-mi tina macar de foame."Si se mira de ce se vad oasele pe mine..." suspin luand o alta sorbitura.Usa se trantise la cativa metrii de mine,si tresar cand zgomotul imi invadase urechile.Termin asa-zisul mic dejun cat mai rapid pentru a nu mai avea loc discutii,si suflecandu-mi manecile spal bolul si tacamul cu deplina delicatete.Privesc in acelasi timp trecerea de pietoni de pe mainile mele,o rana mai adanca ca alta.Inca le tineam numaratoarea,si ajunsesem la 217 rani ce inseamnau mult pentru mine,si care ma indemnau sa nu renunt.Ea nu a inteles niciodata asta,mereu ma privea o obsedata de sinucidere.Oftez adanc si le ascund ducandu-ma apoi in camera mea pentru a ma pregati sa merg intr-un alt loc unde nu eram doreita de nimeni.Scoala.Ma imbrac lejer,ma incalt rapid si imi aranjez parul discret,luandu-mi ghiozdanul cu pe putin 3 kilograme pe un umar.

-La revedere mama,spun zambind,si primesc in schimb o privire ce ma condamna parca la Moarte.

Din nou,tipic.Iesind pe usa casei incep sa merg la pas rapid pentru a nu intarzia.Ajunsa si la scoala dau ochii cu doi mari "colegi",care cu mare siguranta isi sopteau iar razand in hohote "Uite-o iar si pe drogata asta.Dupa 3 luni,nu s-a schimbat nimic la ea!".Zambesc si-mi continui drumul pe coridorul imens al scolii.Oprindu-ma la dulapul meu cel de toate zilele privesc "frumoasele" notite semnate de majoritatea elevilor.Cuvintele imi rasunau in minte,dar sentimentele mele nu mai erau active."Emo.Sinucigasa.Proasta.Psihopata.Infometata.Pierduta.Drogata...Omoara-te." si multe alte expresii scrise cu ura erau strivite de mana mea dreapta,aflate apoi in cosul de gunoi.Ma indrept spre clasa cu numaru 18A si ma asez in ultima banca,cum fac in fiecare an.Puneam pariu ca voi sta din nou singura.Insa gestul facut de un baiat ma uimise.Si anume,ca se asezase langa mine si-mi zambi.Dar n-apuc sa-i zambesc caci ma trezesc cu o palma peste fata,si-l vad apoi razand in hohote cu alti...Colegi.Eram putin spus obisnuita.In cateva minute insa apare o fata pe care nu o mai vazusem,total diferita de mine.Parul negru,tuns rebel ii ascundea ochiul stang,dar ii lasa la iveala dreptul,un diamant de o culoare superba,un albastru de safir,rar-intalnita.Pielea putin mai inchisa la culoare decat a mea,fiind si logic,caci eu eram precum laptele,era tat de fina la prima vedere,si buzele delicate schitau un zambet.Era imbracata asemanator cu mine,si ma analizase curioasa din cap pana in picioare.

-Uite...Daca vrei sa ma ranesti si tu fizic,doar spune-mi ca sa stiu la ce ma astept,sau pleaca ezitand.

-Nu vreau.De ce as face asta?Vroiam doar sa te intreb daca pot sta cu tine.Pari mai normala decat ceilalti!

"Eu?! Normala?!".Aparent vroiam sa spun nu.Dar am ezitat zambind.

-Desigur...Elektra,incantata.

-Sarah,de asemenea! zambise.

Ma mira faptul ca emana atat de multa liniste si siguranta.Nu era deloc ca ceilalti.Pana si inima zambea cand ii privea bucuria din ochi.Si ca tot venea vorba,privirea ei era atintita spre incheietura mea,ce-i provoca o intrebare.Usa ce se deschise o blocase insa,si in clasa patrunse nimeni alta decat doamna "perfectiune".Toti se ridicara in picioare,si pentru cateva secunde se auzise doar ticaitul ceasului.

-Buna ziua! se auzise cu ecou in sala de clasa.

-Buna ziua! urmasera alte 26 de voci,printre care si a mea.

***

Multimedia: Elektra.