I'm (not) fine

Capitolul 8: Inapoi in "Iad".

#Amy prezenta. :)

***

Am deschis ochii din instinct datorita cosmarului de care tocmai avusem parte.Inspirasem adanc tusind de doua trei ori,si frecandu-mi ochii m-am uitat in dreapta mea.Sarah dormea,inca.Oh,mi-as dorit sa fie totul un vis,sa fiu acum ori in parc ori acasa in patul meu.Ma simteam foarte aiurea ca acum dormeam in patul unei fete aparent necunoscute,ce parca o cunosteam de o viata.Nu va ganditi la prostii,imi readuce aminte de tabara de vara.Eram nevoite sa dormim in acelasi pat.S-a terminat urat.Asta acum cinci ani...Lasand povestile am zambit si m-am ridicat din pat in asa fel incat sa n-o trezesc pe Sarah,insa prea tarziu caci ceasul de pe noptiera incepuse sa-si dezlantuie alarma.Sarah a scos un mic tipat si a lovit ceasul cu pumnul,iar eu am chicotit la gestul ei.Am tresarit amandoua cand soneria sunase de trei ori.

-Ma duc eu sa raspund.

-Stai,parintii tai? Daca...

-Calmeaza-te,exista vizor.Nu raspund la oricine.

Am inclinat capul nedumerita si m-am uitat la Sarah care imediat s-a dus la usa de la intrare.O deschise fara sa stea pe ganduri,si asta ma ingrijora.Am auzit o voce cunoscuta intreband de parintii ei,dar aceasta a raspuns negativ.Apoi intrebase de mine.Era oare...Mama?

-Nu am vazut-o.

-Ma minti,copila tinuta in puf ce esti.

-Nu aveti dreptul sa va luati de mine,doamna.Pot suna la protectia copilului.

Incepusem sa rad in liniste insa le-am atras totusi atentia.

-Nu si daca voi chema politia.Nu crezi ca ai cam mult tupeu pentru o pustoaica?

-Nu.Stiti,n-am sa va inteleg niciodata,doamna Lavigne. Acum puteti pleca.

Am auzit usa trantindu-se si apoi am zarit-o pe Sarah imediat in fata mea.M-a luat de mana si m-a indemnat sa ma imbrac cat de repede pot.Vroiam sa itnreb de ce asa devreme,era abia 7:00,iar noi incepeam cursurile la 9:00.Insa nu cred ca aveam sa primesc un raspuns.Am cooperat pana la urma si am urmat-o pe Sarah care se indeparta de usa de la intrare.Am iesit pe o usa ce ducea in spatele casei,si dupa ce a incuiat-o am luat-o la fuga printr-o poarta cu iesire la cateva strazi de casa mea.Nu am mai pu intrebari ci doar am urmarit-o pe Sarah.In aproximativ 10 minute ne-am regasit in fata casei mele,Sarah uitandu-se intrebatoare la mine.

-Te rog,du-te acasa...mi-a spus speriata,gafaind de la alergat.

-Eu...Nu pot...Sarah? Nu pot sa ma intorc!

Lacrimile cadeau incontrolabil pe obrajii mei fierbinti,iar genunchii imi tremurau asemeni mainilor.Numai gandul ca trebuia sa ma intorc acolo imi provoca fiori pe sira spinarii.Dar apoi am simtit mana mea rece intalnindu-se cu mana ei calda.Imi zambise si cu cealalta mana indepartase lacrimile de pe fata mea.

-Nu plange...spuse bland.Iti promit ca vin dupa tine.Nu va dura mult,dar pe moment,nici eu nu vreau sa intru in probleme...Bine? Tine minte,ti-am promis.

Am dat din cap aprobator inghitind in sec si am luat-o la fuga spre usa,dand buzna inauntru.Bineinteles ca usa era descuiata,mama are un obicei sa o lase asa cand pleaca.Am inchis-o usor tragandu-mi sufletul.Mergand tinta in bucatarie mi-am pus intr-o cana putina apa,dand-o apoi pe gat.Punand cana pe masa dau cu ochii de mama,ce ma privea rece in pragul usii de la bucatarie.Privirea ei imi ingheta efectiv inima,eu facand doi pasi in spate.Imi era teama de ce avea sa urmeze.

 -M-mama...Pot sa iti..

-Mama? Mai ai tupeul sa ma numesti "mama"?!

Am inghitit in sec,muscandu-mi buza,controlandu-mi lacrimile..

-Dupa ce ca ai fugit de-acasa ca o lasa la o imbecila ca aia,dupa ce ca mi-am facut atatea griji pentru fundul tau,vrei sa-mi explici ce?! a ridicat tonul,incordandu-si pumnii.

-Trebuia sa fiu libera..Macar putin...am soptit,lasandu-mi o lacrima sa-mi spele obrazul.

-Trebuia sa fi libera...repetase cu o voce batjocoritoare.Ai ajuns sa cersesti mila,nesuferita dracului care esti!

-Iar tu ai ajuns sa te comporti cu mine de parca as fi un animal! am ridicat tonul la randul meu,lasand mai multe lacrimi la iveala.

-Indraznesti sa ridici tonul la mine?! se apropiase de mine cu privirea aia de gheata,abtinandu-se sa nu ma ia la bataie. Vrei sa vezi cum e sa ma comport cu tine de parca ai fi un animal?! Nu mi-e greu,sa sti!

-Observ! Niciodata nu ti-a fost greu sa ma ranesti! Acum inteleg de ce te-a parasit!

In acea fractiune de secunda,am simtit cum capul mi se intoarce fortat sub greutatea pumnului ei.Aproape imi pierdusem echilibrul cand mai multe lovituri imi provocasera dureri de spate si cap,nu mai spun de fata.Simteam ca trebuie sa vomit din cauza durerii,si m-am regasit pe podeaua rece.

-Sa-ti fie rusine,pacatoaso! Dumnezeu e prea bun cu tine!

-Nu exista...Dumn-

O alta lovitura imi taiase respiratia.Capul meu se izbise cu putere de podea,pierzand orice contact cu realitatea.

***

Am deschis usor ochii.Vedeam neclar,respiram greu si ma aflam pe jos,ghemuita.Frecandu-mi ochii am privit in sus.Niste icoane si o cruce pe care era rastignit Iisus imi dadeau fiori.M-am ridicat cu greu de jos,vrand sa deschid usa acelei camere de nici doi metri patrati.Eram incuiata.Am privit din nou icoanele,ce sincer ma speriau.Incepusem sa vad cum se misca,sa aud vocile celor prezenti acolo.M-am uitat mai atent la barbatul de pe cruce,cand incepusera sa curga firicele de sange din palmele si talpile sale.Eram infricosata,efectiv.Incepusem sa nu mai cred in "El" de cativa ani.In momentul acela usa s-a deschis brusc,iar mama ma privise cu aceeiasi ochi reci,goi.Apucandu-mi incheietura ma scosese fortat din acea camaruta,apoi ma trimisese pe un ton acru in camera mea,fara sa ma mai priveasca.N-am stat deloc pe ganduri si imediat cum intrasem m-am trantit in pat.Era seara,ceasul de pe perete imi arata ora 9...Am privit tavanul,respirand adanc,apoi am inchis ochii.Am cazut imediat intr-un somn adanc,din care speram sa nu ma mai trezesc.

***

Bun,aici Ely.Amy a contribuit ceva la capitolul asta,apoi a spus ca se retrage.Sper ca nu definitiv...Pana atunci,cartea imi ramane mie...