Capitolul 4: Promiti?

471 31 9
                                    

~Perspectiva: Elektra~

Am rasuflat adanc de parca imi tinusem respiratia o vreme sub apa,si m-am lasat pe spatarul scaunului ciufulindu-mi un pic parul.M-am uitat la Sarah care imi verifica mai mult printre randuri ce a reusit cerebelul meu sa nascoceasca,si schitand un zambet micut se uitase la mine.Am chicotit cand mi-a spus ca devin un geniu in scoala,desi stiam prea bine ca nu era asa.O uram din tot sufletul meu.Nu chiar,acum ca am gasit-o pe Sarah...Dar tot o uram.Cine nu o uraste?!

-Gata cu lectiile? am zis facand o fatuca de catelus.

-Mmm...Da.

-Bine...

-Poftim? Sunt surda Nu te aud. Si nu simt nici un pic de fericire. Am terminat lectiile,nu inmormantarea bunicii!

-Aleluia! am zis cu un ton ironic si am inceput sa radem la unison.

De doar cateva ore o cunoscusem pe Sarah,si nu imi vinea sa cred cat de bine ma intelegeam cu ea,si cat de fericita ma facea.Cum am mai zis,un pic pentru mine semnifica mult.Ma uitam in ochii ei si puteam sa vad numai fericire,fericirea pe care mi-am dorit mereu sa o vad la cineva care se uita fix in ochii mei,fericire pe care mi-am dorit-o,si nu am putut-o avea.Ochii mei sclipeau si am ramas cu un zambet sincer pe fata,caci dupa atata timp de daruit,a venit timpul rsplatei.Nu de la cei la care ma asteptam.De la o simpla colega de clasa,pe care nu o cunosteam atat de bine.Si totusi,parca o cunosteam de o viata.Am inclinat capul spre podea,apoi din nou spre ea,care-mi facuse semn cu mana sa stau pe loc si se indreptase fulger spre ghiozdanul ei.Dintr-un buzunar luase ceva mai mic decat palma ei,si-l ascunse la spate incat sa nu-l pot vedea.S-a asezat apoi din nou langa mine,si zambind mi-a lasat sa-i vad mainile.

-E cumva un Pokemon? am intrebat curioasa,zambind aiurea.

-Mmmm...Nu e orice pokemon,chicotise.Ghici,cine-i?

-Picachu?

-Corect! 

-M...Multumesc.E foarte dragut.

-Ca tine! zambise atat de inocent.

Chicotind si uitandu-se la mine cum analizam micul cub de hartie desenat in asa fel incat sa interpreteze un personaj al copilariei mele,a suspinat.Zambind si oftand am luat-o in brate,apoi mi-am aranjat tot ce era legat de scoala pe marginea biroului.Luandu-si ce-i apartinea,Sarah luase ghiozdanul si aranjase tot inauntru,apoi il puse pe un umar.

-E in regula daca ne vedem maine la scoala?Daca vrei,mai poti sa st...

-Da,bineinteles ca este in regula! Se cam face tarziu,si mai am si alte planuri.Scuza-ma ca te las.Promit ca,daca mai poti,vin si maine.

-Uh...Desigur.Da-mi voie sa te conduc.

-Hey,apropo...

-Da?

-Da-mi voie sa iti promit ca nu te voi lasa usor,orice ar fii,si orice ai aici,pe sufletel,vreau sa elimini.Si vreau sa ai incredere in tine insuti,asa cum si eu am incredere in tine...si-a indreptat privirea spre bratele mele.

-Eu...

-Promiti ca ai de asemenea si incredere in mine?

-D...Da...

-Asa te vreau! m-a luat in brate strans.

Ridicandu-ma cu greu dupa ce m-a eliberat din "stransoarea" imbratisarii sale,am iesit din camera in urma ei si am urmat-o pana la usa,unde mama aranja incaltarile.M-a luat in brate din nou si luandu-si la revedere si de la mama a plecat cu pasi rapizi.Am ramas cu zambetul pe buze si m-am intors la mama ce se oprise rasufland,si isi fixase privirea pe mine.

-Te pot ajuta,mama? am intrebat apropiindu-ma de ea.

-Nu.Vreau sa stiu ce este cu fata asta...Cu...

-Sarah...?

-Da.O cunosti atat de bine ca sa o inviti la noi acasa?

-Nu,dar este foarte de incred...

-Nu ma intereseaza,Elektra.Daca o cunosteai de cel putin doua luni,mai intelegeam.Dar este o colega noua pe care nici nu ai mai vazut-o inainte.

-Dar ea...

-Nici un dar! Astazi a fost prima si ultima oara. S-a inteles?

-Da mama...i-am aruncat un zambet fals si m-am indreptat spre camera mea.

Luand un prosop am intrat in mica camera ce reprezenta baia casei noastre.Dand drumul la apa calda am verificat-o si am lasat apoi cada sa se umple macar jumatate.M-am spalat apoi pe maini cat de bine am putut,si pe dinti,caci oricum nu avea rost sa o fac dupa masa,atata timp cat stiam ca nu o voi avea.Ciufulindu-mi putin parul am zarit mica felina la picioarele mele,si am luat-o in brate mangaiandu-i blanita moale si deasa.Vazand ca era aproape timpul sa-mi incep baia,am lasat-o jos innafara baii,inchizand apoi usa.Lasand hainele sa alunece de pe mine,talpile mele au facut contact cu fibra de sticla a cazii si in acelasi timp cu apa relaxanta.Culcandu-ma cu capul sprijinit innafara apei,am lasat si bratele mele sa faca contact cu apa,si am gemut silentios.Taieturile ma usturau ingrozitor,iar cateva provocasera apa din jurul lor sa se faca usor rosiatica.Dupa o baie de relaxare bine-meritata mi-am pus halatul moale pe corpul inca umed si am vrut sa ies din baie cand mama ma intampinase in pragul usii.

-Cand termini ce mai ai tu de nascocit te asteapta cina pe masa,mi-a zis la fel de rece ca de obicei,si a trantit apoi usa baii cu zgomot.

Plecand in camera sa a lasat linistea sa domneasca in casa,iar eu mi-am indreptat pasii tremuranzi spre bucatarie.Pe masa,un bol cu un nou fel de mancare,poate mai convenabil,ma astepta.Pastele cu branza nu erau chiar favoritele mele,dar gustul lor era mult mai bun.Terminand rapid m-am dus apoi la usa camerei ei,a mamei,si i-am urat o seara linistita.Ca de obicei,n-am primit nici un raspuns,si oftand m-am dus in camera mea unde mi-am lasat grijile cine stie unde,si gandurile sa-mi navaleasca mintea.Patul a scartait sub greutatea mea,si luand patura mi-am acoperit corpul pana la piept.M-am uitat pe fereastra si am zis cerului "Noapte buna",inchizandu-mi apoi ochii si lasandu-mi capul pe spate,ma tot gandeam...Cum as putea sa am incredere in Sarah?Stiam ce imi zice inima,stiam prea bine,si anume ca am nevoie de cineva alaturi,si Sarah...Dar totusi,mama are si ea dreptate,nu o cunosc mai deloc,ii stiu doar numele...Nu ar fi prima care m-ar dezamagi,oricum...Si pastrandu-mi gandul am cazut in lumea viselor.

***

I'm (not) fineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum