I'm (not) fine

Capitolul 5: Nu ma lasa!

Dimineata.Soarele ce tocmai iesise printre jaluzele imi zambi cald ca de-obicei.Dupa a mea perspectiva,al doilea zambet sincer ce imi era oferit.Cel putin speram sa fie al doilea.Ridicandu-ma de pe perna putin uda de la plans fara motiv,am facut pasi lenesi spre baie pentru a-mi racori fata.M-am uitat in jurul meu,caci de obicei auzeam un miorlait slab sau simteam blanita calda a micii mele feline pe glezenele mele.Dar nu era nimic.Am suspinat adanc si dupa rutina de dimineata m-am dus in camera mea.In mica perna asezata langa patul meu obisnuia sa stea pisicul meu,daca nu era in baie de dimineata.De asemenea,nimic...Nu cred ca mi l-a luat si pe el...Privirea mea s-a intors sa faca cunostiinta cu podeaua si cu aceeiasi pasi lenesi m-am dus spre bucatarie purtand zambetul meu mai mult fals,cel de toate zilele,care zic eu,te-ar fi mangaiat pe inima.Insa nu si pe mama,ce spala de zor vasele.

-Buna dimineata.Ai idee unde este...

-Ia-ti adio de la ea.

-Poftim?!

-Daca vorbeai despre pisica,ti-am zis a-ti iei adio de la ea.

-Dar ce s-a intamp...

-Nu mai comenta!

-Da,mama.

-Treci si mananca si dupa ce termini vreau sa te vad la dunga.Diseara voi fi plecata si daca vin maine si te gasesc preocupandu-te cu cacaturi ti-o iei.Ai grija.Pofta buna.

-Multumesc...

Singurul lucru ce m-a mirat la ea e ca imi urase pofta buna.Cu jumatate de gura si glas rece ca de obicei,dar conta pentru mine.Pe masa luminata slab de razele Soarelui zacea acelasi bol ciobit cu supa banuiesc eu rece si fara gust,ce avea din nou sa-mi tina de foame.Dar spre surprinderea mea,prima sorbitura imi alinase papilele gustative.Avea un gust usor dulceag si se simteau cateva condimente.Nu era grozava.dar era mai buna.Ce s-a intamplat cu mama? m-am intrebat in sine si am continuat sa mananc cu pofta portia insuficienta dar "consistenta".Mai vroiam dar ezitam sa cer.Stiam care va fi raspunsul.Terminand si strangand masa m-am dus rapid in camera mea pentru a ma schimba si a-mi verifica iarasi ghiozdanul.Observand ca am tot ce-mi trebuie am deschis fereastra camerei si am inchis usa in urma mea.Am lasat un "La revedere" ce cred ca-l auzise,dar dupa cum bine banuiam,fara raspuns...Mergand agale pe strada din fata casei aruncam cate o privire in jurul meu cu speranta sa o zaresc pe Sarah.Dar n-am zarit decat cativa colegi ce urmau sa ma ia la batjocoreala ca de obicei.Grabind pasul ajung in colegiu si cu un zambet pe buze intru pe usa ce duce spre coridorul principal.Cupluri,prieteni se elevi ce invatau stateau pe coridor si mii de vorbe se auzeau cu ecou.Ignorand tot in jurul meu ma indrept spre dulapul care acum era umplut cu pete de vopsea,ilustrand un "DIE" mare cat tate zilele.Pff...Va doare romana? mi-ar fi trecut prin gand,dar nu purtam pica nimanui.Nu ma lasa inima.Naiva de mine...Deschizand dulapul si luandu-mi necesarele pentru prima ora ma indrept cu pasi rapizi spre clasa.Cand in prag statea nimeni alta decat rivala mea din clasele mici.Maddie...

-Uite cine a sosit,tarfa colegiului.

Am ignorat-o vrand sa ma strecor pe langa ea,dar m-a impins si a facut cativa pasi spre mine.Era liniste pe moment.

-Cu tine vorbesc,Lavigne!!!

-Lasa-ma in pace...am murmurat si puteam auzi soapte si vorbe referitoare la noi.

-Nu-mi zici mie ce sa fac,facuse o fata  de pitipoanca.

In urmatorul moment obrazul meu se inrosise sub greutatea palmei sale.O lacrima mi s-a scurs pe obraz si m-am uitat la ea cu o oarecare ura,strangandu-mi cartile la piept.Zambind de parca luase aurul la olimpici,imi aruncase o privire vicleana si pe un ton enervant imi facuse moralul sa scada mai rau.

-Uita-te la tine!Nici n-a inceput bine scoala iar tu n-ai apucat sa-nveti ca nimeni nu te vrea?Fata aia...Sarah.Te uraste draga mea!Crezi ca daca ar fi fost acum aici ar fi sarit in fata mea ca sa-ti ia tie apararea?Bazaconii.