Dinastia Muritoarei

Prolog

Intunericul nu era o problema pentru el. Chiar se bucura de lipsa lunii din acea noapte. Linistea aproape perfecta ii oferea o placere nespusa barbatului invaluit de o mantie neagra, lunga. Se contopea intru totul cu intunericul noptii.
Cand ajunge la destinatie, o casa ascunsa intre patru strajeri batrani cu statuete întruchipând demoni inaripati, intra inauntru fara a bate la usa.
O gaseste pe stapana casei stand in sufragerie, cu un pahar in mana, privind in gol. Îi simțise prezenta,dar nu avea de gând să se deranjeze pentru a-l saluta.
Era o femeie frumoasa, insa o boala misterioasa si necrutatoare ia distrus trupul pe interior.Nimeni nu stia ce este si de unde a inceput, ceea ce-l enervase foarte tare pe brunet. Cu toate acestea, ia fost alaturi tot timpul, chiar mai mult decat fusese cu sotiile sale. Suferinta ei il durea nespus de tare si ar fii sfasiat cu propriile maini cauza acestei boli.
-Ai venit iar?il intreaba luandu-si ochii de la sange.
-Cum te mai simti?o intreaba el in schimb privind-o ingrijorat.
-Destul de bine.
-Ma bucur sa aud asta, zice acesta luand loc in fata ei, cu toate ca era constient ca il minte. Ai avut o viziune?o intreaba uitandu-se atent la chipul sau încruntat.
-Da...Vladimir, va venii un timp in care vei face multe greseli si ai sa iti faci dusmani neasteptati,ii spune uitandu-se din nou in pahar.
-Dusmani am si acum,deci nu va fii o problema, spune brunetul surazand.
-Problema nu este asta, ci faptul ca iti vei aduce singur moartea langa tine. Vei fii slab in fata ei. Ea va reprezenta cea mai mare slabiciune a ta si vei fii in stare sa treci peste orice doar ca s-o ai!il anunta zambind trist. Tanjesti dupa ea, Valdimir!
-Dupa moarte?o intreaba sceptic. Nu prea cred, Lilia!
-Va venii un timp in care ai s-o faci,ii spune dand din cap afirmativ, privind in gol vazand viitorul lui. Vei intelege asta la momentul oportun, dar pana atunci, ai grija ce decizii iei si nu te lasa influentat de sentimente!il sfartuieste band tot sangele o data.
-Voi tine minte sfatul tau, Lilia!zice el zambind.
Cand femeia lasa paharul jos, se uita la el si ii intoarce zambetul, apoi se lasa pe spate si se uita fix in ochii lui. Cu un zambet amar,ii zice:
-Te vei schimba dupa ziua asta,Vlad!
-Ce te face sa...
Cu o ultima suflare, scapa paharul din mana, lasandu-l sa se faca cioabe pe podeaua din marmura alba. Acel clinchet intepator urechilor sale,ii da de inteles barbatului misterios ca femeia murise. Nevenindu-i sa creada, se pleaca usor asupra sa,intinzand mana s-o atinga.
-Lilia!o striga cu glasul plin de durere. Lilia, nu...
Plin de amaraciune, se lasa in genunchi si o imbratiseaza strans, scotand un tipat de durere si furie. Isi pierduse cea mai buna prietena si asta durea mai tare decat daca ar fii murit vreuna dintre sotii.
-Lilia!!!

Dupa 300 de ani

Luna arunca o lumina sfioasa pe strada, aratandu-i calea tinerei prin oras. Stalpii de luminare nu faceau atat de multa lumina cat avea ea nevoie sa vada pe unde calca, dar luna le oferea un mic ajutor.
Se intorcea de la munca, fiind foarte obosita. Nu vroia sa se duca acasa,cu toate ca n-ar mai fi rezistat nicio clipa intre betivii de la barul la care lucra. Acasa stia ca este de zece ori mai rau decat acolo. Tatal sau urma din nou s-o insulte si sa nu o lase sa manance, tinandu-i aceeasi predica pe care ajunsese s-o invete perfect.
Spre norocul ei, ziua urmatoare urma sa mearga la universitatea la care intrase pentru a-si duce bagajul acolo. Urma sa stea la camin si sa se sustina singura financiar, lucrand la unul dintre barurile universitatii.
Dar pana atunci, trebuia sa treaca peste acea noapte. Cand ajunge in cele din urma acasa, vede toate luminile aprinse,lucru care o pune putin pe ganduri.
Deschide usa si il vede pe tatal sau asteptand-o cu sticla de vin langa el si un pahar plin in mana.
-Am venit!striga de la intrare dandu-si haina jos. Era aproape jumatatea lunii septembrie si incepuse vremea ploioasa, motiv pentru care era rece afara.
-Fa-ti bagajul si pleaca din casa mea!ii zice acesta serios, band lichidul roze.
-Ce?!intreaba ea socata, crezand ca nu a auzit bine.
-Iesi dracu afara din casa mea!tipa la tanara aruncand cu paharul in ea.
Ferindu-se, se uita la el socata, aseptandu-se sa ii ceara sa mearga sus, dar nu o facea.
-N-ai auzit ce-am spus?striga acesta nervos. Iesi din casa mea! Curva ce esti! Vine lumea si-mi spune ca te calaresti cu toti betivii de la bar,mai ales cu seful tau!adauga lasand-o fara cuvinte. Pleci de la usa mea! Sa nu te mai vad!
Inainte ca ea sa spuna ceva, mama sa vitrega vine cu bagajul facut si i-l pune in brate. Privindu-i nedumerita, sta o clipa pe ganduri, apoi intreaba:
-Doar nu vorbesti serios?
-Imi pare rau, Nasia!zice femeia blonda din fata sa, cu toate ca se vedea clar pe fata sa ca nu regreta nimic si ca se bucura de fapt.
-Iesi afara!ii spune pentru ultima data barbatul brunet de pe fotoliu.
Vazand ca nu are de ales si ca el chiar o dadea afara, isi ia lucrurile, ce au avut loc in doua genti de calatorie si pleaca. Nestiind unde sa se duca, merge la biserica crezand c-o va gasii deschisa. Avea de gand sa ceara adapost pentru o noapte acolo,iar a doua zi sa mearga la universitate.
Ajunsa la biserica, o gaseste cu usile inchise, moment in care isi pierde si ultima speranta. Se intoarce in parcul din apropiere si se aseaza pe o banca la intamplare. Sta putin linistita, privind in gol pentru moment, ca dupa cateva secunde sa inceapa sa planga.
De-abia atunci realiza si ea ceea ce patise si gravitatea situatiei in care se afla. Era pe drum si nu avea pe nimeni la care sa se duca. Ce avea sa faca pana a doua zi cand se va putea caza la camin? Unde va dormii in noaptea aceea? Acolo nu putea sta si nici sa doarma pe strazi nu putea. Erau multi vagabonzi care de-abia asteptau sa profite de fete fara aparare.
-Scuza-ma, dar esti bine?o intreaba cineva facand-o sa tresare.
-Da, n-am nimic!raspunde tragandu-si nasul, stergandu-se la ochi.
-Daca esti bine, de ce plangi?o intreaba luand loc langa ea.
Nedorindu-si sa ii dea unui strain explicatii, se ridica si isi ia bagajul, dorind sa plece.
-Nu iti fac nimic! Vreau doar sa te ajut,ii spune acesta apucand-o de breteaua la geanta.
Vazand ca nu are scapare, intoarce capul spre el si atunci, pentru prima data,vede cu cine vorbea. Era un baiat frumos. Brunet, avea ochii negrii si purta un tricou alb cu un corb pe piept, o geaca de piele si jeans negrii. Parea foarte inalt si isi putea da seama de asta dupa lungimea mainii sale. O prinsese de geanta fara a se deranja de la locul sau.
-Uite, incepe el umezindu-si buzele, am vazut o gasca de indivizi la doua banci distanta de aici si nu cred ca te vor lasa in pace. I-am auzit vorbind despre tine si ce vor sa-ti faca,adauga cand vede ca nu era convinsa de vorbele sale.
-Si ce propui sa fac?il intreaba oftand.
-Te pot conduce acasa?ii raspunde cu o alta intrebare.
Ezitand, nestiind daca este bine sau nu sa-i spuna adevarul, ia o decizie de moment si risca tot zicand:
-Nu am unde sa ma intorc. Doar ce am fost data afara din casa, continua cu glasul sugrumat si lacrimile sticlindu-i in ochii caprui precum mahonul.
-Daca vrei, poti ramane la mine in seara asta si maine iti cauti un motel, ceva, ii propune baiatul serios.
Privindu-l banuitoare, se gandeste la toate optiunile pe care le avea si in cele din urma accepta sa mearga la strain in seara aceea. Nu putea fii mai rau decat dormitul pe strazi si sa fie abuzata de un grup intreg de vagabonzi. Daca avea sa incerce s-o abuzeze, era unul singur. Ori ii facea fata, ori era violata. Se va descurca ea, nu?
Fara a sti de ce, brunetul suradea amuzat de ceva, lucru care il facea si mai suspicios. Dandu-si seama ca gresise, acesta ii spune:
-Probabil ai impresia ca te ajut doar ca sa-ti fac rau,nu?
-Ceva de genul, recunoaste cu toata sinceritatea satena.
Imediat tanarul incepe si rade cu pofta, in timp ce se ridica de pe banca. Ii ia una dintre genti si o pune pe umar, uitandu-se la ea dupa aceea, zambind.
-Locuiesc in apropiere de biserica, deci nu avem mult de mers,insa vom trece pe langa grupul vesel, o anunta facandu-i semn spre cei care-i priveau cu interes.
-Inteleg...
-Daca tie frica, ma poti tine de mana, glumeste acesta simtindu-i nelinistea.
-Ma descurc, spune facandu-si curaj.
Inspira si expira profund, apoi se uita la el si ii face semn ca este bine. Zambind,brunetul ii arata drumul spre casa, mergand umar langa umar.
Cand ajung in dreptul vagabonzilor, unul dintre ei o apuca de mana, speriind-o. Intoarce capul imediat spre el,privindu-l incruntata.
-Draguta, nu ramai cu noi?o intreaba ranjind la ea. Te duci cu rusul asta posomorat?
-Nu, multumesc de oferta!zice eliberandu-si mana.
-Haide, doar nu vei sta cu el in seara asta! Te vei plictisii langa rus, insista acesta ridicandu-se in picioare. Ramai cu noi!adauga facand-o sa se simta ametita.
Pret de cateva secunde, avea de gand sa ramana cu ei si sa ii intoarca spatele brunetului, dar in schimb la luat de mana. Clipind de cateva ori, isi revine cat sa poata spune ferm si incruntata:
-Nu!
Observand acest lucru, strainul binefacator, isi impleteste degetele cu alea sale, strangandu-i usor mana. Zambindu-i,intoarce capul spre cel care vroia s-o opreasca acolo si-i zice:
-Domnisoara merge cu mine, asa ca renunta!
Ceva din glasul sau i se paru fetei amenintator, dar nu comenta nimic. O salva pentru a doua oara in seara aceea si nu putea fii decat recunoscatoare.
Ca si cum s-ar fii temut de ceva, individul se aseaza la locul sau, privindu-l urat pe brunet. Trecand peste momentul acela, au continuat drumul spre casa baiatului. Ajungand la intrarea in bloc, acesta ii zice zambind amuzat:
-Imi d-ai drumul la mana acum? Sau cel putin pana deschid usa?
-Oh scuze!spune fata retragandu-si imediat mana.
-Nu face nimic,raspunde el razand de roseata obrajilor ei. Nu m-a deranjat sa te tin de mana.
Prea rusinata sa-i mai raspunda, tace din gura si ii evita privirea, apucand cu ambele maini breteaua gentii. Dupa ce deschide usa blocului, folosind cardul pe care il avea, ii face loc sa treaca prima.
-Multumesc!spune fata trecand repede pe langa brunet.
-N-ai pentru ce!zice el amuzat de reactia ei.
Au urcat in lift si au urcat pana la etajul patru, apoi au coborat si au mers la apartamentul sau. Realizand ceva in acel moment, tanara se opreste in fata usii si-l intreaba serioasa:
-Familia ta nu se va supara daca aduci o straina acasa la ora asta?
Neputandu-se stapanii, brunetul incepe si rade cu pofta, sprijinindu-se de perete cu mana libera. Era foarte frumos cand radea, dar o enerva putin faptul ca rade de ea. Asteptand sa se calmeze, il intreaba imbufnata:
-Ce-i atat de amuzant?
-Dupa ce ai venit pana aici tot drumul, acum ma intrebi asta?ii raspunde zambind larg, dezvaluind o dantura perfecta.
-Acum mi-am dat seama de asta, raspunde si mai rusinata.
-Locuiesc singur,deci nu se va supara nimeni daca dormi la mine peste noapte, ii spune facand-o sa se relaxeze putin.
-Ah, inteleg...In cazul acesta, multumesc foarte mult pentru gazduire!adauga zambindu-i.
-N-ai pentru ce....
-Anastasia!spune avand un accent rusesc. Anastasia Romanova!continua folosind accentul din nastere fara sa vrea.
-Dimitri Belikov,spune baiatul zambind larg. Incantat de cunostinta!
-De asemenea, Dimitri!