Dinastia Muritoarei

Dragoste si suferinta partea a II-a

-Ce ti-am facut de ma tratezi in felul asta?la intrebat inlacrimata.vorbele tale ma dor foarte mult si nu inteleg de ce.Cine esti?Ce insemni pentru mine?tipa ea disperata dand cu pumnul in geam.

   Baiatul a inceput sa rada batjocoritor iar ea in schimb plangea.

-De ce nu te recunosc?De ce imi pari atat de familiar?intreba ea stergandu-si lacrimile.

-Pentru ca am fost impreuna,fu raspunsul lui,dar nu vrei s-o recunosti.Te preface ca nu ne mai stii,continua el nervos.

-Nu poate fi adevarat,zise copila speriata.Daca era adevarat te-as fi recunoscut.

-Nu vrei s-o faci,i-a zis baiatul rautocios.

    Atunci fata a facut trei pasi in spate,lipindu-se astfel de gratiile unei celule aflate in apropierea celei a lui Dimitri.In momentul acelaViktoria a luat-o de mana si-a intrebat-o plangand:

-De ce nu vrei sa ne recunosti?De ce Ionela?

  Insa imediat primi raspunsul caci vazu ceea ce dori.Ultimele saptamani din viata fetei ii ofereau raspunsul mult cautat.Dupa aceea i-a dat drumul la mana.Totul se petrecuse repede asa ca ca primi raspunsul si de la fata.

-Pentru ca nu pot!Am amnezie temporara de cand am avut un accident neplacut,tipa fugind de acolo.

    A alergat tot drumul pana la ea in camera iar atunci cand a ajuns s-a dus la baie si s-a spalat pe fata.A dat drumul la apa in cada dupa care si-a pregatit hainele de schimb.

   A facut o baie lunga si relaxanta dar nu putea sa-si i-a gandul de la ceea ce-i spusese cei din temnita.Oare sa fie adevarat?Dar cum sa afle?

   Atunci i-a venit idea nastrusnica de a pretinde ca-si aminteste tot ceea ce uitase.In felul acesta va afla de la Antony daca ceea ce-i spuse acei vampiri era adevarat.

    Cand tanarul a ajuns acasa,primul lucru pa care la facut sa acela de a se duce la iubita sa care la intampinat cu o mare de imbratisari si sarutari dulci.

 -Ce mai faci scumpa mea?o intreaba el.

-Foate bine si vreau sa-ti spun ceva,i-a raspuns ea serioasa.

-Ce s-a intamplat?a intrebat-o ingrijorat.

-Mi-am amintit tot ce uitasem.

    Raspunsul ei il facu pe tanarul print sa se intunece la fata.

-Ai aflat adevarul...

-Da.Vreau sa stiu de ce nu mi-ai spus adevarul cand aveam amnezie,i-a spus continuand sa fie serioasa.

-Poate c-o sa ti se para prostesc dar am inceput sa tin la tine de cand te-am vazut pentru prima data,atunci in padure.Nu stiu de ce sau cum,dar mi-ai intrat foarte rapid in suflet.Apoi,dupa ce-ai plecat acasa sa-ti continui studiile la liceu,am inceput sa ma gandesc la tine.Nu trecea zi in care sa nu fii in mintea mea,i-a spus privind-o in ochii aceia caprui inlacrimati.

-De ce nu mi-ai spus?la intrebat fata.

-Mi-a fost teama c-o sa ma parasesti pentru a fi cu el,ii raspunse sincer printul.

-Off!ofta ea profund.Dimitri si familia lui vor muri pentru mine.Cum crezi ca ma simt?

-Stiu la ce te gandesti si ca te simti vinovata,ii zise acesta luand-o in brate.N-am vrut sa te simti vinovata.

-Nu-i putem salva?il intreaba avand un licar de speranta in ochi.

-Din pacate nu,raspunse trist printul.Ei trebuie sa moara pentru ca ne-au tradat.