De vorbă cu el

VI

A trecut un an...un an plin de suferinţă, lacrimi, întrebări, speranță, dor, tristețe şi fericire.

Mai ştii că acum un an am început să vorbim? Nu cred că îţi mai aduci aminte.Eu nu am uitat.Încă țin minte primele cuvinte pe care mi le-ai spus.Țin minte până şi ora la care am început să vorbim.E totul în mintea mea şi acolo va rămâne.Nu voi putea uita vreodată pentru că a însemnat prea mult pentru mine.

Acum un an eram îndrăgostită de tine şi te iubeam.Acum doar te iubesc.De fapt, nici măcar nu mai cred că te iubesc.Nu, nu te mai iubesc.Nu meriți.Nu ai meritat nimic.Nu ai meritat lacrimile pe care le-am vărsat pentru tine, rănile care au pus stăpânire pe mine, nici lunile petrecute cu tine în gând, nici nopțile nedormite din cauza ta, nici dorințele legate de tine, nici vorbele pe care ți le-am spus, nu ai meritat nici măcar să stai lângă mine...şi totuşi ai primit ceea ce nu meritai, ceea ce nu erai capabil să înțelegi, să protejezi.Ai primit ceea ce nu erai capabil să iubeşti.Tu nu ştii să iubeşti.Ştii că e o diferență între a iubi pe cineva şi a fi îndrăgostit de cineva, nu?Nu mai sunt îndrăgostită de tine, nu te mai iubesc.

Atunci aş fi distrus tot ceea ce te-ar fi făcut nefericit.Acum sper ca eu să fiu nefericirea ta, sper ca totul să te facă nefericit, să te facă să suferi.

În anul acesta care a trecut, tu ți-ai trăit viaţa, iar eu mi-am trăit durerea şi mi-am plâns iubirea, am încercat să îmi alin rănile, dar fără niciun rezultat.Cu cât încercam mai mult să le închid, cu atât ele deveneau mai adânci şi dureau din ce în ce mai tare.

Vreau să ştii că am refuzat mulți ochi gândindu-mă numai la ochii tăi albaştri, am refuzat brațe pentru că erau străine, am închis ochii atunci când zăream zâmbete şi mi-am astupat urechile la auzul râsetelor şi vocilor oamenilor, pentru că nu erau ale tale, pentru că niciunele nu îți aparțineau.Doar vocea ta mă putea alina...vocea, ochii tăi calzi şi brațele tale.Am respins persoane pentru că nu în niciuna dintre acele persoane nu te găseam pe tine.Poate ele erau mai bune decât tine, dar pentru mine nu există mai bun decât tine.Tu erai supremul pentru mine.Credeam că tu eşti mai bun decât toți.Exact aşa cum eşti.

A trecut un an.Un an în care am pierdut tot ce mai aveam.Mi-am pierdut zâmbetul, sclipirea din ochi, bucuria de a trăi, dorința de a trăi, prietenii, speranța, certitudinea că totul va fi bine în sfârşit.Mi-am pierdut sufletul, mi-am pierdut bunătatea şi inima, mi-am pierdut până şi mintea.Într-un cuvânt, m-am pierdut pe mine.Şi numai tu eşti de vină.A fost rău, dureros, groaznic.Dar cel mai rău a fost că te-am pierdut pe tine...pentru totdeauna.Şi regret.E probabil singurul lucru pe care îl regret.

Oricât de ciudat ar suna, am iubit iubirea pe care ți-am purtat-o.A fost ceva dincolo de tot ceea ce îmi puteam imagina.Cred că o aşa dragoste e rară şi sortită eşecului, stingerii fără ca măcar să ardă vreodată.
Îți mărturisesc că îmi doresc ca cineva să mă iubească aşa cum te-am iubit eu pe tine.A fost magic ....nu credeam că voi ajunge să te iubesc.