VIII

62 3 0
                                    

E iubirea pentru tine care mă ţine în viață.E amintirea ta care mă distruge.
Sunt ochii tăi pe care mi-i imaginez privindu-mă.Sunt brațele tale pe care mi le închipui în jurul taliei mele.Sunt toate lucrurile pe care le-aş fi vrut cu tine.Sunt toate lucrurile mărunte despre tine.Sunt tot ce iubesc.Tu eşti tot ce iubesc.
Toate acestea mă fac uneori, gândindu-mă la tine, să plâng.Sunt legate de tine şi tot ce e legat de tine mă distruge.

Gândul despre tine mă îngrozeşte pentru că până acum, la fiecare gând despre tine, am plâns, s-a rupt o parte din mine.

Tot gândindu-mă la tine, mi-am dat seama de lucrul care mă înspăimânta cel mai rău.Tu chiar ai fost iubirea vieții mele.De aceea, în ziua în care ai plecat, eu am încetat să mai trăiesc.Tu ai plecat, iar eu am rămas singură, luptând cu toţi demonii din interiorul meu.Cum ai putut să-mi faci asta? Cum să îi faci aşa ceva unui om care te iubeşte ca un nebun?
Asta am făcut.Te-am iubit ca o nebună, fără să ştiu ce fac...sau de ce.

Tu eşti încă tot ce am cu toate că nu te am.Eşti tot ce iubesc şi asta înseamnă că eşti tot...absolut tot.
Tu ai fost ultimul.Ultimul de care m-am îndrăgostit, ultima mea iubire.

Şi chiar dacă tu ai greşit, aş fi în stare să îţi cad la picioare, implorându-te, plângând, să îmi spui din nou că vrei să fiu a ta, pentru că îmi e atât de dor de tine.Dar ştiu că lacrimile nu te-ar aduce înapoi.Nimic nu ar face-o.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 09, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

De vorbă cu elUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum