(Poezie)Jurnalul Unei Flori

4/Doar noi doi

17 mai 1998.

Râdeam de el
Râdeam de dragostea ireala pe care o aveam
La 18 ani,îndrăgostită nebunește
Vârsta la care se zice ca dragostea este pura,sincera...
Deja mă gândeam la viitor
Unul luminos cu băiatul pe care îl iubeam..
Unul fără răni sau umbre ale trecutului.
De cum m-am sculat nu făceam decât sa îl privesc..
Doarme încolăcit cu brațele pe talia mea subțire,
Iar parul lui răvășit îmi gâdilă pieptul
Căldura și fericirea pe care o simțeam când îl priveam..
Nu pot fi exprimate în cuvinte.
Era așa plcut,nu doream sa se termine
O clipa prelungita,la nesfârșit
Asta doream,..Timp,mult timp.
Așa îmi imaginam fiecare dimineață
O dimineață plina de el....
Aud un scâncet slab,mă trezesc din gândurile mele și imi întorc ușor privirea,
Acum el era cel care mă privea.
Deodată s-a pus peste mine,cu grija sa nu își lase toată greutatea
Și mă examina,
Mă privea în ochi pătrunzător,
Si mi-a șoptit la ureche un"te iubesc".
Acei ochi verzi,ochii lui,
Oglinda sufletului sau,
Îi adoram,..
Melkor se ridica încet și depune pe buzele mele un sărut fin.
...
După micul dejun mergem sa ne plimbam,
Rutina noastra de dimineață,
Ne mișcăm încet savurând nevoia noastra pentru frumosul naturii.
Nu scoatem nici un cuvânt,
Doar mergem,și ne bucuram unul de compania celuilalt.
Și mergem în continuare,
O săptămână,doua..
O luna,doua...
Un an.
Chiar dacă nu mai suntem la început ne comportam la fel...
Iubim și simțim ca în prima zi..
Tot ce se schimba este încrederea,
Care creste pe zi ce trece,
Si fericirea pe care o emanam vizibil când suntem impreuna.
Ador sa știu pielea mea alba lipita de căldura corpului sau protector.
Ador golul din stomac ce il am in preajma lui,
Ochii săi sclipitori plini de dorința și iubire.
Buzele umezite și roșii,
Săruturile lungi,nopțile petrecute împreună.
Si sufletele care se agata unul de celălalt,creând o legătură puternică.
Relația perfecta,..
Nu chiar deloc,dar suntem noi și acest lucru este cel mai important.