09 aprilie 1999
Nu ai cum sa ma înțelegi
Greșești crezând că ma cunosti
Nu ai cum sa o faci
Nici eu nu stiu cine sunt
Nu imi inteleg vorbele in van
Privirea rătăcită în văzduh
Nu imi inteleg repulsia fata de oameni
Fata de mine
Asa cum nu imi inteleg iubirea sinelui
Sunt eu si totusi nu
Vorbesc dar parca tac
Privesc dar ca un orb
Plâng doar ca sa rad
Nu ma inteleg
Deci tu cum n-ai clar
Si totusi
Ne lăudăm toți cu ce stim
Totul mai putin pe noi
Misterul ce ne înconjoară pe toți
Misterul ce ne face temători
Neștiind de ce suntem in stare
De ce-am face daca...
Iar acum revin
Nu ma cunosti deoarece nu vreau
Nu vreau sa ajunga cineva sa zica
"O cunosc pe tipa asta
O cunosc chiar bine."
Căci apare sentimentul de frica
Frica de știința celuilalt
Gândul că acum te poate rani
Ca poate manipula
Ca poate stii
Iar asta imi e de ajuns sa zic:
"Nu!"
Nu la tot ce s-ar putea întâmpla daca..
Dacă lumea ar cunoaste adâncul,
Ce nici eu nu-l stăpânesc.
CITEȘTI
(Poezie)Jurnalul Unei Flori
Poesía#1 in poezie 12/05/17 ... #83 în poezie 13/04/18 Cattleya își pierde marea dragoste,prietenii,pe sine,iar acum decide ca în fiecare luna sa compuna o scrisoare povestind întâmplările din 1998 până în 2000 cand viața ei va lua o nouă întorsătură. ⚠dr...
