Buburuza Si Motan Noir

Ploaie din senin

Nathaniel povesteste:
Am ajuns in scurt timp pe o banca in parc. Erika s-a asezat in cealalta parte a bancii si a inceput sa isi frece genunchii cu mainile. Parea trista. Faza cu Adrien o demoralizase complet. A tresarit usor cand mi-am pus mana peste a ei. S-a uitat la mine cu o fata trista si m-a luat in brate cu dragoste. Am strans-o in brate apoi mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o cea mai grea intrebare pe care am puso vreodata:
-Vrei sa ne despartim?
-Cum?! A intrebat ea dezlipindu-se de pieptul meu.
-Eu... Nu merit! Nu sunt destul de important... Am crezut ca putem fi impreuna, dar, sunt doar un baiat care este indragostit de o fata prea buna pentru el. Am zis si m-am ridicat brusc de pe banca.
Am inceput sa merg catre casa dar o mana ma prins de umar si o secunda mai tarziu niste buze calde se lipisera de ale mele. Prin sarut, Erika a spus
-Tu meriti... Nu vreau sa ne despartim... Te iubesc!
Am fi stat in sarut mai mult, dar, din senin, o ploaie a aparut de nicaieri. Am rupt sarutul si am luat-o de mana ca sa ne ascudem sub un copac. Am luat-o in brate dar era uda toata si tremura usor. Mi-am dat jacheta jos si am pus-o pe Erika, apoi am strans-o cu caldura la piept si am asteptat ca ploaia sa se opreasca. Poate ca pana la urma eu si Erika chiar eram impreuna.