Războiul Iubirii

Partea întâi

CAPITOLUL ÎNTÂI

Acum șase ani

Matthew se pregătea din greu pentru ultimul an dinainte de liceu. Își dorea să își facă părinții mândri și studia din greu pentru a intra la un liceu de renume. Deși, destul de popular printre adolescenții de vârsta lui, îi ignora pe toți pentru a-și petrece puținul timp liber cu sora lui fiindcă în rest, învață din greu. Cerise îl educa pe Matthew asemănător cu felul în care părinții săi au educat-o pe ea.

Însă, este mult mai iubitoare și îngăduitoare cu copiii săi, și-a promis ei însăși că va schimba obiceiurile rele ale părinților săi iar Mia și Matthew vor duce o viață mult mai lipsită de stres. Desigur că are parte și de ajutorul iubitului său soț, Daimon..oarecum.

La nașterea lui Matthew, doar ea i-a schimbat scutecele iar Daimon o felicita din camera alăturată, neputând asista la un asemenea lucru normal pentru un bebeluș. Lucrurile s-au schimbat parțial, totuși, când Mia s-a născut. Cerise a asistat la cea mai comică scenă din viața ei în momentul în care l-a obligat să îi schimbe scutecul. Daimon se ținea cu o mână de nas, cu cealalta ținea copilul pe loc și analiza minuțios misiunea imposibila pe care i-a dat-o draga lui soție. În astfel de momente îi venea să o fure pe Cerise în dormitor și să o pedepsească cum știe el mai bine. Zâmbi la gândul acesta, însă imaginea din fața lui l-a smuls din transă. Trebuia să o facă și pe asta. Ținându-și respirația și uitându-se doar la fața copilului, reuși să scoata scutecul. Se uita învingător spre Cerise.

"Continuă." Zămbi aceasta mulțumită.

"Îți place să mă chinui." Râse Daimon.

"Doar pentru că te iubesc." Îi replică Cerise.

Amintirea îi fu întrerupta de strigătul lui Matthew care o striga pe mama sa din camera de la etaj. Cerise, deja obișnuită cu astfel de momente, se duse în fugă. Putea să ghicească că este iar un conflict frățesc între Matthew și Mia.

"Ce e?" Se uita la ambii copii.

"Nu mă lasă să plec la școală." Se bosumflă Matthew. "Vrea să ne jucăm dar i-am explicat că trebuie să plec." Spuse.

"Mia, îl vei lăsa pe fratele său să se ducă la școală." Mia se bosumflă la rândul ei dar nu mai zise nimic.

Era o fetiță extrem de deșteapta pentru vârsta de opt ani. A fost deseori pusă la încercare de fratele său de paisprezece ani cu diferite capcane în jocurile pe care cei doi le practică, iar de fiecare dată, Mia a câștigat.

Cu pași mici și sfioși, se apropie de fratele său și îl luă în brațe. Matthew adora lucrul acesta la sora lui. Cât de iubăreață și adorabilă putea fi. Nu se supară nicicând pe ea. O ridică în brațe și-i spuse:

"Să fii cuminte până mă întorc, da?" Zâmbi Matthew.

"Da." Răspunse Mia gingaș.

Cu un pupic pe frunte din partea mamei sale și o strângere de mână din partea tatălui său, plecă la școală. Deseori era batjocorit de copiii de vârsta lui, sau chiar mai mari. Matthew era tipul de băiat timid și la locul lui având foarte puțini prieteni care însă contau pentru el. Nu ii zicea tatălui său despre problemele întâmpinate la școală, voia să le rezolve singur și, totuși, nu știa cum. Daimon îi observă vânătaile într-o zi și deduse imediat de la ce sunt. Ei bine, este momentul pe care Matthew și-l aduce aminte foarte clar. Furia tatălui său a fost nemăsurabilă, întrebându-l pe un ton jos și înfricoșător numele puștanilor care i-au cauzat răni. Era prea speriat ca să nu ii zică. Doua minute mai târziu, din convorbirea lui telefonică, înțelesese că tatăl său avea să se ducă la unchiul său, Marc. Și dus a fost.

Ziua următoare, la școala, toți cei care s-au legat vreodată de Matthew, chiar și cei nemenționați de el în discuția cu tatăl său, se fereau ca de foc de el. Deși Matthew ar fi vrut să fi putut să-și rezolve singur problemele, îl admira foarte mult pe Daimon și-și dorea din ce în ce mai mult să fie ca el. Dar nu credea că avea să reușească vreodată.

Până în ziua care l-a schimbat la o sută optzeci de grade.

Era o zi obișnuită pentru familia Jones, cu o singură excepție. Părinții săi erau plecați alături de Marc, Lauren, Vasyl, Kennedy, Carlo și Kaitlyn. Devenise un obicei pentru acest grup să plece în fiecare vineri.

Matthew tocmai sosise acasă, unde era foarte liniște. De obicei, îi auzea vocea surorii lui de fiecare dată. Înaintând spre locul unde o găsea de obicei jucându-se cu păpușile cu dădaca, doamna Evans, observă o pată de sânge. Se înfioră imediat și îi îngheță sângele în vene. Luând un cuțit din suportul din bucătărie, gândul său era doar la surioara lui. Trebuia să o salveze, altfel..nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Spera doar să nu fi ajuns prea târziu. Era familiar cu toți dușmanii familiei sale dar ceva de genul acesta nu s-a întâmplat niciodată. Își dorea să acționeze ca tatăl său. Continuă să înainteze. Imaginea dinaintea sa îi provoca mila, groază și greață, toate trei în același timp. Imaginea doamnei Evans întinsă pe podea într-o baltă de sânge neînsuflețită Îi întunecă mintea și porni în fugă să cerceteze restul casei.

În camera părinților săi, o găsi pe Mia alături de doua stâlpuri de oameni.

"Uite, Ralph! Este fiul familiei!" Exclamă unul dintre ei fals înghiontindu-l pe celălalt.

"MATT!" strigă din răsputeri Mia care era ținuta de mâini aspru de una din matahale.

"Ce fetiță enervantă." Își dădu unul dintre ei ochii peste cap. "Hai să terminăm odată. Dacă a apărut ăsta", spuse referindu-se la Matt, "probabil ca va apărea și Daimon. Iar asta nu e ceea ce ne-a ordonat Caleb." 

"Lăsați-o în pace!" Țipă Matt la ei aruncând cuțitul spre cel care o ținea pe sora lui și îi nimeri piciorul. Aproape străpungându-l. Mia fugi spre Matthew și-l apucă de braț, amândoi au luat-o la fugă pe scări.

"Idiotule!" Se auzi unul dintre cei doi. Curând, o prinse pe fetiță de picior, determinând-o să cadă.

"Termină treaba!" Strigă celălalt care șchiopăta.

"Acum." Rânji celălalt și scoase arma.

Matthew era șocat. Nu îi venea să creadă. Mia se uită cu ochii înlăcrimați spre fratele său mai mare pe care-l privea cu iubire,  în timp ce arma îi fu îndreptată spre tâmplă.

"NU!" Strigă Matthew, vocea sa sunând groasă și puternică încât toata lumea din casă se cutremură. "Dacă faci asta, îți promit," vorbi jos, fixându-i privirea celui care era determinat să îi omoare sora, "că o să te vânez. o să mori în chinuri." Deși ar fi vrut să râdă, Ralph și amicul său rănit, au simțit ceva mai mult în vocea copilului de paisprezece ani decât o simplă amenințare. Ură.

"Fă-o." Îi zise scurt cel rănit lui Ralph.

Fără să mai stea pe gânduri, apasă pe trăgăci, iar corpul surorii lui Matthew, al fiicei lui Daimon și Cerise, al nepoatei lui Marc și Lauren căzu lat la pământ. Încă o ființa de opt ani ce moare nevinovată. Dar în urma ei..se va vărsa mult sânge.

Matthew era împietrit. Ușa de la intrare se auzi iar cei doi criminali au știut că este timpul să plece. Au fugit spre geamul din camera lui Daimon, însă cel rănit a rămas în urmă, spre bolnava fericire a lui Matt. Zâmbi puțin, sadic când îl văzu că a căzut.

"Tu scapi ușor." Îi spuse Matt. Luase cuțitul de pe jos și îi străpunse pieptul cu toată forța pe care a putut să o adune.

Un răcnet de durere a ieșit din pieptul acestuia care, în secunda doi, a murit.

"Mia! Matt!" Se auzi glasul lui Daimon.

Când el și Cerise au ajuns la etaj, corpul Miei însângerat era în brațele lui Matthew pentru penultima dată când acesta varsă lacrimi și le șopti părinților săi,

"E vina voastră."

Nu își mai dorea să devină ca Daimon. Își dorea să devină un coșmar pentru toți.

------------

Stiu ca inceputul cartii este destul de tragic:(( astept parerile voastre si va multumesc pentru sustinere!