BISERICA DE DEMONI

Vrăjitoarea mi-a prezis ceva ce s-a întâmplat deja

Mă așteaptă Jason cu o falcă în cer și cu una în pământ și cu o mână ce pare friptă:
-Ce a fost cu faza aia de la școală?
-Care fază?
-Nu te preface că nu știi!
-Ce să știu?
-Nu te mai preface!
-Dar nu mă prefac!
-Chiar nu știi?
-Ce să știu?
-Nimic! Nu contează! A spus demonul cu o față de vinovat.
-Ba contează! Ce să știu?
-Cred că ți-e prea bine viu! Mi se pare că te-ai răzgândit în privința vieții tale!
-Ce vrei să spui cu asta?
-Nu mai pune atâtea întrebări și continuă-ți treaba!
Așa că m-am conformat.

Dimineață, când mă îndreptam spre casă pentru bine-meritatele două ore de somn după o zi obositoare, m-am întâlnit cu Rahila. Vrăjitoarea mi-a spus să trec pe la ea când am timp pentru că trebuie să îmi spună ceva important. Întâlnirea rămăsese să aibă loc vineri la ora 6, astăzi fiind miercuri.
*Vineri*
-la ușa Rahilei-
-Sun la ușă-
„Unde e Rahila? Am stabilit că la ora 6 sunt la ea și ea nu e acasă!"
La un moment dat ușa se deschide.
-Ce cauți aici?
-E vineri. Răspund eu bătând un apropo.
-Și e șase dimineața. Răspunde ea contrariată.
-Exact! Nu ți-am zis că vin la șase la tine?
-Eu credeam că la șase seara!
-Ți-am zis că am doar două ore libere dimineața. Tu nu ți-ai dat seama că vin dimineața la tine?
-În fine! Hai în apartament că e rece pe holul blocului!
Nici un minut nu a durat ca Rahila să se schimbe de 'chestiile' cu care dormea.
-Trebuie să îți spun ceva neapărat!
-Uimește-mă!
-Jason vrea să te omoare!
-Poți să-mi spui și ceva nou?
-Nu înțelegi! Vrea să te omoare cât mai curând!
-Când?
-Luni.
-Cum?
-Luni, la ora 11, în cantină. Dar ai noroc de "ciudatul" de Andrew. O să arunce cu o sticluță cu agheasmă în Jason. Asta nu îl va omorî, dar cel puțin nu te va omorî Jason pe tine.
-Stai puțin. Ceva de genul s-a întâmplat miercuri.
-Cum adică?
-Da. Nebunul ăla de Andrew a aruncat cu o sticluță înspre mine.
-Și sticluța s-a spart?
-Așa cred. În spatele meu.
-Și ai auzit un țipăt de parcă cineva s-ar fi fript?
-Da.
-Asta nu-i a bună!
-Ce să fie?
-Toate astea trebuiau să se întâmple luni!
-Care astea? Andrew a aruncat cu sticluța aia în mine să mă lovească!
-Nu chiar! El ți-a salvat viața.
-Ba nu. Jason nu era acolo. L-aș fi văzut!
-Asta crezi tu! Atunci cum explici că sticluța s-a spart? Și ce era cu sunetul ăla dacă nu era Jason?
-...
-Jason era acolo! Și voia să te omoare! Andrew ți-a salvat viața aruncând sticluța aia. Sticluța s-a spart când l-a atins pe Jason, iar strigătul acela era a lui Jason deoarece agheasma l-a ars.
-Așa se explică de ce era așa de nervos...
-???
-Și Andrew mi-a salvat viața!
Atunci am înhățat ghiozdanul și am țâșnit pe ușă, lăsând-o pe Rahila singură și confuză.
-Unde fugi? A întrebat ea.
-Trebuie să îmi cer niște scuze! Am răspuns eu din fugă.
*La școală*
-11:00-ora de masă-
Toți "ciudații" sunt la masă, mai puțin Andrew.
*peste 7 minute*
În sfârșit apare Andrew și se așează la locul lui, lângă ăia cu care umblă toată ziua prin liceu. Mă îndrept către masa lor, apoi îi întreb dacă e liber. Toți se uită la mine cu o față de parcă unul popular ar veni la masa tocilarilor ar intra în vorbă cu ei. Andrew se șterge la gură și pe mâini cu șervețelul apoi își ia tava și vrea să plece la altă masă.
-Andrew! Stai!
-Ce vrei de la el? Întreabă revoltată Melanie.
-Melanie... Spune Andrew întorcându-și privirea.
-Las-o! Are tot dreptul! Mai ales pentru faza de miercuri.
-Ce vrei? Întreabă Andrew calm, dar cu o vizibilă indispoziție.
-Nu credeam că o să-ți spun asta vreodată, dar......