Oare... te iubesc?

2. "Iti mai aduci aminte?"

"Tragediile lasa urme adanci pe cand bucuriile amintiri desarte" 

M-am trezit de dimineata cu gandul la mesajul lui de aseara. Am luat telefonul si am vazut:

"Neata. Azi la 18:00."

Nu i-am raspuns. M-am dat jos din pat si mi-am privit reflexia in oglinda. Pot spune ca eram deja rosie la fata. De cateva zile m-am tot simtit ciudat. Aveam mii de fluturi in stomac, imi pierise pofta de mancare, si pulsul mi se accelera de fiecare data cand vorbeam cu Jared. Dar nu era posibil. Suntem prieteni de 11 ani si nu s-a intamplat nimic niciodata. De ce acum?
 

-Esti indragostita, scumpo, mi-a spus mama dupa ce a luat o gura de cafea din ceasca rosie pe care i-o cuparasem de ziua ei acum cativa ani. Era uimitor cat putea tine la acea cana. 

-Nu, mama. Nu se poate, i-am spus asezandu-ma pe canapea langa ea. 

-Atunci ce ar putea fi? Ai toate "simptomele" acestei maladii. Glumesc doar, a continuat ea vazandu-mi expresia faciala. Hei, linisteste-te. Nu e nimic rau in asta. E ceva normal, Sky.

-Am fost atata timp prieteni... Si daca doar eu simt ceva pentru el? Daca el ma considera doar o prietena? 

-O sa-ti dai seama din felul in care te priveste. Prin cuvinte, prin gesturi. Daca si el te iubeste, crede-ma, o sa-ti dai seama. Mi-a zambit, apoi a continuat. Hei, nu te ingrijora. Distreaza-te si lasa totul sa se intample de la sine. 

Discutia cu mama mi-a prins bine. Eram putin mai relaxata. Doar putin. Dupa ce am ne-am uitat la filmul care incepuse la TV , am decis sa las toate astea si sa ma ocup de pregatiri. Mi-am facut un dus, si mi-am uscat parul, lasandu-l sa cada liber in bucle roscate. Imi placea culoarea, chiar daca a durat pana m-am obisnuit cu parul rosu in locul celui blond inchis. Inainte eram stereotipul de fata draguta, ochi albastri, par blond, slabuta, dar stilul meu ii indeparta pe majoritatea. Incepusem sa ascult rock de pe la 14 ani, si de atunci m-am schimbat radical. Asa ca atunci cand am ajuns aici, in Romania, am vrut sa ma rup de tot ce mai ramasese din vechea mea viata. De aceea mi-am vopsit parul intr-un rosu destul de aprins, mi-am imbunatatit stilul, mi-am diversificat gusturile in materie de muzica si m-am apucat sa citesc. Gaseam eliberare, liniste printre randurile romanelor de dragoste, sau politiste, ba chiar si cele fantasy. 

Am renuntat la tot, mai putin la el. Jared va face mereu parte din viata mea. 

-Si, cu ce te imbraci? M-a intrebat mama intrand in camera. 

-Ma gandeam la blugii scurti negri si maioul gri pe care scrie "0 FUCKS GIVEN". Mama stia ca ascult rock si imi cunostea stilul, asa ca nu-mi spunea nimic. 

-E o intalnire Sky, prima ta intalnire. 

-Ee, nici chiar. Iti aduci aminte de Sam? 

 -Scumpo, ala a fost balul din clasa a VI-a si ai mers cu Sam pentru ca Jared a fost plecat.

-Ok, lasand asta la o parte, iau maioul asta? aratand catre cel gri.

-Ce ai zice de... S-a ridicat de pe pat si s-a uitat prin dulap. Hmm... Ah, uite, imi place rochia asta.

A scos o rochie in A (rochia de acest tip este stransa pe bust si apoi se departeaza brusc de corp formand un "A") neagra, simpla si lunga pana la genunchi. 

-Dar n-o sa port tocuri. Imi iau tenesii rosii, si poate si bandana.

A dat din cap, ca si cum ar fi trecut cu vederea remarca mea.